E.G. v. POLAND AND 175 OTHER BUG RIVER APPLICATIONS

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

23.09.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

E.G. v. POLAND AND 175 OTHER BUG RIVER APPLICATIONS (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Apel nr. 50425/99 de către E.G. împotriva Poloniei și a altor cereri ale râului Bug Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, Grefierul secțiunii, având în vedere cererea nr. 50425/99 depusă de E.G. la 16 decembrie 1998 și încă 175 de cereri enumerate în anexa la prezenta decizie, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), Având în vedere hotărârile de a ataca cererile Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła împotriva Poloniei (nr. 11208/02) din lista de cazuri, după deliberare a Curții, hotărăște după cum urmează: FACTE Principalul reclamant, dl E.G. („reclamantul”), este un național polonez născut în 1937 și trăiește în Chełm. Denumirile și detaliile personale ale celor 175 de solicitanți rămasi („reclamanții”) și faptele referitoare la cauzele lor sunt prezentate în declarațiile atașate care prezintă circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Înainte de Al Doilea Război Mondial, reclamanții sau familiile lor au deținut proprietate imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei anterioare războiului, așa-numitele “Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus zone mari ale actualului Belarus și Ucraina și teritoriile din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixată de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” (ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, reclamanții și familiile lor, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 supuse repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, au fost repatriați în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (uwy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia (merit) [GC], nr. 31443/96, §§ 10-12 și 39-45, CEDH 2004-V). La 21 noiembrie 1989, reclamantul a cerut Biroului de District Przemyśl ( Urzād Rejonowy ) să-i permită să achiziționeze bunuri de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug. La 31 mai 1990, Curtea de District Chełm ( Sād Rejonowy ) ) a pronunțat o hotărâre declarativă, declarând că părinții reclamanților au deținut bunuri imobiliare pe teritoriile dincolo de râul Bug. La 27 decembrie 1990, autoritățile i-au informat că realizarea cererii sale depinde de adoptarea unor măsuri viitoare de către Parlament în ceea ce privește cererile Bug River. 10. La 7 noiembrie 1991, Curtea de District Chełm a dat o decizie declarând că reclamantul a dobândit întreaga proprietate lăsată de mama sa. 11. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru proprietatea Bug River împotriva Trezoreriei de Stat (Skarb Państwa ). El solicită instanței de primă instanță o scutire de taxele de judecată datorate procedurii sale, însă cererea sa a fost refuzată. La 10 septembrie 2002, Curtea de Apel din Lublin (Sād Apelacyjny ) a respins un recurs de către reclamant împotriva hotărârii de primă instanță, având în vedere lipsa manifestă a vreunui temei legal al cererii. Intențiile ulterioare ale reclamantului de a dobândi bunuri de stat nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial lipsa acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală au fost stabilite de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). 13. La 3 februarie 2006, reclamantul a inițiat o procedură în temeiul Legii privind realizarea dreptului la compensare pentru bunuri lăsată dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realiscji prawa do rekonpensaty z tytułu pozostawienia lineruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego ) („Legea din iulie 2005”), pentru a obține compensații pentru proprietatea Bug River. 14. La 28 noiembrie 2006, Guvernatorul ( Wojewoda ) din Opole a refuzat să recunoască dovezi din raportul de evaluare produs de solicitant, deoarece acest document nu a respectat cerințele prevăzute în Legea din iulie 2005. De asemenea, reclamantul a fost invitat să remedieze alte deficiențe procedurale și, în special, să prezinte dovezi documentare privind locurile de reședință ale și ale părinților rătăciți. Reclamantul a apelat împotriva ordinului guvernatorului, dar recursul a fost respins ca inadmisibil în legea 16 aprilie 2007. 15. La 6 decembrie 2007, reclamantul a prezentat un nou raport de evaluare. La 16 ianuarie 2008, Guvernatorul a cerut din nou reclamantului să prezinte documente privind locurile de rezidență. O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante în ceea ce privește proprietatea râului Bug este prezentată în hotărârile emise de Curte în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski (merits), citată mai sus, §§ 39-120 și Broniowski c. Polonia) (rezolvare favorabilă) [GC], nr. 31443/96, §§ 14-30, CEDO 2005-IX). 17. Funcția schemei de compensare introduse prin Legea din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.), nr. 50003/99, §§ 18-23, CEDO 2007-XIV și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.), nr. 11208/02, §§§ 27, 4 decembrie 2007. COMPLAINT 18. În toate cazurile, reclamanții în esență s-au plângut de faptul că statul nu a continuat să asigure punerea în aplicare a dreptului lor la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și de reducerea ulterioară a dreptului lor compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. Acestea au susținut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA Aplicarea procedurii de judecată-pilot 19. Prezentul caz, cum ar fi aproximativ 190 de cazuri similare care sunt în prezent în așteptare în fața Curții în diferite etape ale procedurii, a fost examinată în conformitate cu procedura de judecată-pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski) (merits), citat mai sus, §§ 189 seq.), reclamația reclamantului a apărut în aceeași deficiență structurală constatată că a fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid.; a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). 20. În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid., § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenție 21. art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele duc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” 22. În cazul Wolkenberg și alții și Witkowska Toboła (ambele menționate mai sus) Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice material sau neconformitate trecută prejudecarea materială a suferit ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, s-a exprimat satisfacția faptului că problema care dă naștere cazurilor de Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție. 23. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință , și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să excludă cererile din lista sa de cazuri (a se vedea §§ 60-77 și § 62-79 , citate mai sus § 60-77 și Witkowska Toboła ) . 24. Având în vedere circumstanțele prezentului caz și faptul că majoritatea reclamanților au posibilitatea să beneficieze de schema de compensare introdusă de Legea din iulie 2005 și că, în celelalte cazuri, reclamanții și-au satisfăcut deja dreptul compensatoriu în măsura în care este definit în această lege, Curtea nu constată niciun motiv care justifică o deplasare de la concluzia achiziționată în cazurile menționate mai sus. Prin urmare, 176 de cereri examinate ar trebui să fie eliminate din lista de cazuri a Curții. Consecințe pentru aplicarea procedurii de judecată pilot 25. În sensul articolului 37 § 1 din Convenție și atât nivelul compensației disponibile, cât și procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat ajutor reclamanților Bug River la nivel intern. Din acest motiv, după cum a deținut deja Curtea, examinarea în continuare a cazurilor similare nu mai este justificată (a se vedea punctele 22-23 de mai sus, cu alte referințe). Având în vedere obiectul și scopul procedurii de judecată pilot (a se vedea Broniowski (merits), citat mai sus, §§193-194; Broniowski (decontare prietenoasă), citat mai sus, § 35; Hutten-Czapska c. Polonia (merits) [GC], nr. 35014/97, § 231-234, CEHR 2006-VIII , și Wolkenberg și alții , citate mai sus §§ 34-36 , Curtea dorește să ia în considerare consecințele concluziilor de mai sus în contextul aplicării continue a acestei proceduri . 26. De la adoptarea hotărârilor de izbucnire în cazul Wolkenberg și alții și Witkowska-Toboła în cazul în care problema Convenției a fost rezolvată la nivel intern. 27. În acest context, Curtea ar reitera faptul că procedura de judecată-pilot este concepută în principal pentru a ajuta statele contractante să își îndeplinească rolul în sistemul Convenției prin soluționarea problemelor sistemice sau structurale la nivel național, garantând astfel drepturilor și libertăților acestora în temeiul articolului 1 din Convenție, oferindu-le o soluție mai rapidă, dar și, în același timp, facend nenecesar pentru Curte să se pronunțe cu privire la un număr mare de cereri similare în substanță pe care altfel ar trebui să le ia hotărâre (a se vedea Broniowski (decontare favorabilă), citat mai sus, § 35, și Wolkenberg și alții, citat mai sus, § 34. De asemenea, trebuie reamintit faptul că principala sarcină a Curții în temeiul Convenției este, astfel cum este definită în art. 19 din Convenție, „asigurarea respectării angajamentelor întreprinse de Înaltele părți contractante în Convenție și în protocolele sale”. O cerință de a adopta, continuu, decizii individuale în cazurile în care nu mai există nicio problemă live a Convenției nu poate fi considerată compatibilă cu această sarcină. Nici acest exercițiu judiciar nu contribuie util sau în nici un mod semnificativ la consolidarea protecției drepturilor omului în temeiul Convenției; într-adevăr, nu se poate exclude că, în viitor, Curtea ar putea dori să își redefinie rolul în acest sens și să refuze examinarea acestor cazuri. 28. Nici nu se poate exclude că pot exista cazuri în fața Curții în care, după ce Curtea a identificat o problemă sistemică în hotărârea sa, Statul pârât întârzie punerea în aplicare a măsurilor generale dincolo de un timp rezonabil (a se vedea Broniowski (merits), citat mai sus, § 198) și lasă problema nerezolvată, producând astfel încălcări ale Convenției repetitive pentru un viitor nedefinit. În astfel de circumstanțe, Curtea nu va mai avea de ales decât să examineze și să ia hotărârea celorlalte cereri pe care le așteaptă pentru a declanșa procesul de execuție în fața Comitetului Miniștri și pentru a asigura respectarea Convenției la nivel intern. 29. Cu toate acestea, deși contextul general al procedurii de judecată pilot joacă un rol important în examinarea cazurilor de monitorizare Broniowski, în care Curtea a utilizat acest instrument de procedură pentru prima dată, evaluarea și concluziile sale se limitează la circumstanțele lor specifice. În special, trebuie remarcat că Curtea – după două hotărâri-pilot finale, una cu privire la fondul și una cu privire la aprobarea unei soluții prietenoase în care statul s-a angajat să pună în aplicare rapid măsurile generale necesare – în propria hotărâre ulterioară a stabilit că „chestia a fost rezolvată” (a se vedea Wolkenberg și alții) , citat mai sus, §§ 75-77 și § 23 de mai sus. De asemenea, s-a constatat că măsurile interne de ofertă a reclamantilor Bug River care fac obiectul unei atribuiții în temeiul articolului 41 au fost satisfăcătoare (ibid., §§ 75-76). În timp ce mai rămâne Comitetul de miniștri să supravegheze, în conformitate cu art. 46 din Convenție, executarea Broniowski În aceste circumstanțe, aplicarea continuă a procedurii de judecată-pilot nu mai este justificată, atribuția Curții în temeiul articolului 19 din Convenție a fost îndeplinită, de către statul polonez, de a asigura continuarea funcționării efective a legislației privind râul Bug. Prin urmare, Curtea închide procedura de judecată a pilotului aplicată în hotărârea Broniowski din 22 iunie 2004 în ceea ce privește cazurile Bug River. Această hotărâre nu aduce atingere oricărei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili cererile prezente la lista cazurilor, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, sau pentru a se ocupa substanțial de cazurile ulterioare în cazul în care circumstanțele, în special funcționarea viitoare a schemei de compensare în temeiul legii din iulie 2005, justifică astfel (a se vedea Wolkenberg și altele , citate mai sus § 77 în amendă Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererile din lista sa de cazuri; hotărăște să încheie procedura de judecată a pilotului aplicată în cazul râului Bug în cazul Broniowski c. Polonia (nr. 31443/96). Lawrence Nicolas Bratza Registrar Președintele Anexa 175 Cazurile râului Bug Lista cererilor 34659/97 PASZKOWSKA-POשLAD c. Polonia 3906/97 EJSMONT c. Polonia 49327/99 SOKOČOWSKI c. Polonia 49592/99 PÄOTNICKI c. Polonia 51724/99 FILIPEK c. Polonia 62110/00 PRZYHORSKI c. Polonia 65705/01 STROUCKI c. Polonia 68759/01 ARCHIZEWSKI c. Polonia 70364/01 FELI îisKI c. Polonia 10. 74068/01 GRUDYSZ c. Polonia 11. 74233/01 SNARSKA c. Polonia 12. 74551/01 TUKAÄO c. Polonia 13. 78014/01 DÄUGOSZ c. Polonia 14. 3269/02 SZEMIEL c. Polonia 15. 4465/02 PELC c. Polonia 16. 7537/02 J își angajează, în funcție de Polonia 17, 7995/02 MICHALIK v. Polonia 18, 8019/02 SŁODOWNIK și MADZIAR v. Polonia 19, 9459/02 KONWERSKI v. Polonia 20. 10255/02 SZAFARCZUK v. Polonia 21. 11118/02 STROZIK v. Polonia 22. 11492/02 ZDANOWSKA v. Polonia 23. 11631/02 KONWUSKI v. Polonia 24. 12187/02 K DZIUBIשSKA c. Polonia 28. 21195/02 GδBAL și alții c. Polonia 29. 21967/02 ANACKI c. Polonia 30. 22008/02 WIINIEWSKA c. Polonia 31. 22961/02 RUSIECKA c. Polonia 32. 23532/02 Adam KOGUT c. Polonia 33. 23672/02 KALINECKA c. Polonia 34. 23685/02 Ryszard KOGUT c. Polonia 35. 23731/02 PRO îi propunerea RUSIECKA c. Polonia 36. 23950/02 MARCINKIEPACZ c. Polonia 37. 24698/02 Eugeniusz și Ryszard DUBIELEPKI c. Polonia 38. 24952/02 Henryk și Adam KRZYδANOWSKI c. Polonia 39. 27029/02 FILIPOWICZ c. Polonia 40. 27213/02 KOROWAJCZK c. Polonia 41. 27578/02 MAKARCZUK c. Polonia 42. 28272/02 W 42867/02 MAKA-FELIKS c. Polonia 51. 44346/02 HELON c. Polonia 52. 299/03 FLOREK și OLδDZKA c. Polonia 53. 612/03 POLONIA KO c. Polonia 54. 618/03 CZEKAKSKI c. Polonia 55. 776/03 BROWSKI c. Polonia 56. 780/03 CZESAK c. Polonia 57. 785/03 MAKARCZYK c. Polonia 58. 2687/03 MIKO AJCZAK c. Polonia 59. 4609/03 CZECHOWSKI c. Polonia 60. 5529/03 ZBOROWSKA c. Polonia 61. 6798/03 CZERW c. Polonia 62. 6879/03 LEICEWICZ și alții c. Polonia 63. 7366/03 ZYGMUNT c. Polonia 64. 10237/03 JAZIENICKI c. Polonia 65. 10645/03 LEDWOLD c. Polonia 66. 11203/03 MACHOδ c. Polonia 67. 11767/03 WOJNICZ c. Polonia 68. 13934/03 KAICEKCKa c. Polonia 69. 17091/03 JANCZYSZYN c. Polonia 70. 19846/03 TROJNAR și alții c. Polonia 71. 22654/03 PRYGOÑY și UNUCZEK c. Polonia 72. 24511/03 JUZWENKO c. Polonia 73. 24586/03 SOKOÄOWSKI și alții c. Polonia 74. 24896/03 GÓRSKA c. Polonia 75. 26391/03 STEPKA c. Polonia 76. 32403/03 POLIT c. Polonia 77. 32417/03 PANASIUK c. Polonia 78. 32974/03 KOÄTUNIUK c. Polonia 79. 35049/03 KLESZCZ c. Polonia 80. 38418/03 PAWOWSKA c. Polonia 81. 40187/03 LENARTOWICZ c. Polonia 82. 621/04 BURDZIAKOWSKI c. Polonia 86. 21402/04 Waleria și Franciszek DBROWSKI c. Polonia 87. 23922/04 PIATCZYC c. Polonia 88. 25269/04 BUTKIEWICZ c. Polonia 89. 26127/04 ZIELIKKA c. Polonia 90. 27015/04 KUROCZYCKI c. Polonia 91. 33048/04 WOLAδSKI c. Polonia 92. 34124/04 ČOZOWSKI c. Polonia 93. 38054/04 PALIJ c. Polonia 94. 40191/04 KARBOWNIK c. Polonia 95. 43655/04 Kazimierz JAWORSKI c. Polonia 96. 43661/04 RYKAÇA c. Polonia 97. 44797/04 WYRUCH c. Polonia 98. 45433/04 PRZYBYLSKI c. Polonia 99. 319/05 SAMUJÄO c. Polonia 100. 844/05 ROMAN și alții c. Polonia 101. 1557/05 DANISZEWSKI c. Polonia 102. 1611/05 WÓJCIK c. Polonia 103. 3154/05 WALUK c. Polonia 104. 3527/05 PILAROWSKA și alții c. Polonia 105. 4105/05 MIKIELKA c. Polonia 106. 4462/05 PRO 13743/05 SKOTNICKA și alții c. Polonia 109. 14612/05 OAKES c. Polonia 110. 19329/05 BOLEK și MO 41566/05 HELMER c. Polonia 120. 44640/05 KOÄRZYK c. Polonia 121. 1047/06 R.B. c. Polonia 122. 5737/06 HUBER c. Polonia 123. 13392/06 GODLEWSKI c. Polonia 1224. 19045/06 LIPIASKA și alții c. Polonia 125. 19515/06 CHOMIAK c. Polonia 126. 22394/06 PAÄUBIשSKA c. Polonia 127. 222837/06 MINKO c. Polonia 128. 230668/06 CHROBOT c. Polonia 129. 27186/06 MROCZKOWSKA c. Polonia 130. 29943/06 ADAMSKA c. Polonia 131. 3976/07 GONET-GRABOWSKA c. Polonia 132. 4330/07 JANCZAK c. Polonia 133. 12213/07 JAREMKO c. Polonia 1334. 1314/07 CHOMYN c. Polonia 135. 15495/07 GÓRAL și alții c. Polonia 136. 16756/07 ZUBCZYשSKA c. Polonia 137. 17469/07 BADECKI c. Polonia 138. 20588/07 ORLOWSKA c. Polonia 139. 21777/07 PIERARD c. Polonia 140. 22805/07 SOROKO c. Polonia 141. 26803/07 KRASZEWSKA-SZEFER c. Polonia 142. 26966/07 MAJERANOWSKA c. Polonia 143. 28986/07 CICHOCKA c. Polonia 144. 31812/07 BARAN-MICHNIEWCZ c. Polonia 145. 32303/07 BLACHARSKI c. Polonia 146. 32648/07 B LIGשZA c. Polonia 154. 51571/07 IWASZKO c. Polonia 155. 52795/07 MICHELWSKI și KOCHAשSKA c. Polonia 156. 55808/07 NOWOSIELSKI c. Polonia 157. 975/08 RYSIAK c. Polonia 158. 1152/08 JARACZ c. Polonia 159. 1840/08 BACH și JANICKA-LEWANDSKA c. Polonia 160. 2916/08 PIETRUKIEWICZ c. Polonia 161. 4886/08 TALAGA c. Polonia 162. 5375/08 KOLANDICKA c. Polonia 163. 9250/08 DROBNICKA c. Polonia 164. 9311/08 KOMIAGO v. Polonia 165. 12512/08 TOMCZYK v. Polonia 166. 14156/08 PILשNIAK v. Polonia 167. 16751/08 SADURA și alții v. Polonia 168. 19027/08 MAGADZIO v. Polonia 169. 19101/08 PIWONI v. Polonia 170. 20159/08 GALEI ȘKI și alții v. Polonia 171. 21499/08 PIDURA v. Polonia 172. 26172/08 ZALESCY v. Polonia 173. 26786/08 BOCHENEK v. Polonia 174. 2899/08 KULAR și GONDEK v. Polonia 175. 38626/08 ZALEWSKA-BUJARA c. Polonia