- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 noiembrie 2008
- Stat pârât
- MDA
- Articole
- Articolul 3, Articolul 5, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 5
- Încălcare — Articolul 13
Malai împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește în Chișinău. La 28 noiembrie 2004, el a fost acuzat de pescuit ilegal și de aprovizionare greșită de șaptezeci și trei de kilograme de pește. La 21 decembrie 2004, Curtea de District Orhei, într-o ședință închisă, a auzit o cerere de reținere a reclamantului în custodie, pe care a acordat-o. Motivele pentru a-l retras în custodie invocate de instanță au fost faptul că el și-a schimbat adresa și că el ar putea recidiva. Nici reclamantul și avocatul său nu au fost prezent la audiere și au aflat despre ordonanța de detenție doar un an mai târziu, atunci când reclamantul a fost arestat. La 22 decembrie 2005, la aproximativ 18:00. reclamantul a fost arestat la domiciliul său din Chișinău și a fost dus la Curtea de districtul Orhei, unde un judecător investigator l-a văzut și a confirmat mandatul de detenție din 21 decembrie 2004. El a fost dus la centrul de detenție Orhei.
Potrivit reclamantului, el a fost ținut într-o celulă mică numită “aquarium” până la aproximativ 10 p.m. a doua zi, când a fost mutat la celulă nr. „Aquarium” a fost de aproximativ doi metri de lungime și de 0,80 metri de lățime și nu a avut un pat, scaun, toaletă sau chiuvetă. A fost destinat pentru perioade de detenție nu mai mult de trei ore. Celula nr. 9 a fost situată sub podea și nu a avut ferestre. Nu a fost ventilație. Lumina electrică a fost întotdeauna aprinsă, deși a fost atât de slabă încât a fost dificil de a distinge fețele co-deținuților. Celula a fost de aproximativ șapte metri lungi și trei metri de lățime și au fost șase deținuți în el. Celula nu a fost echipată cu o toaletă, dar în schimb a avut o găleată mare într-un colț care nu a fost separat de restul celulei.
Nu era nici o chiuvetă și deținuții trebuiau să păstreze apă în sticle de plastic pe care le-a fost permisă să le umple din nou o dată în afara celulei. Nu existau paturi, dar doar un raft de cărămidă un pic mai mare decât podeaua pe care patru oameni puteau dormi. Celula nu era furnizată cu nici o pauză și reclamantul a afirmat că el a putut doar doar o oră pe zi. Celula a fost infestată cu insecte, cu rezultatul că reclamantul a fost acoperit cu mușcături dureroase, unele dintre care mai târziu au devenit răni. Reclamantul a trimis Curtea fotografii care arată mușcările pe corpul său. Alimentația era insuficientă și de calitate foarte slabă. Deținuții au fost hrăniți doar o dată pe zi din plăci murdare și reclamantul era permanent foame.
Rudele sale nu au fost permise să-i aducă mâncare pentru că el nu a vrut să mărturisească acuzațiile împotriva lui. Reclamantul nu a putut avea nici un contact cu rudele sale și lumea exterioară. El nu a avut nici o hârtie, stilou sau plicuri. Camera nu a fost furnizat cu un radio sau TV și din cauza lipsei de lumină naturală reclamantul nu știa niciodată cât de ora a zilei a fost. La 4 ianuarie 2006, soția reclamantului a angajat un avocat și a aflat despre mandatul de detenție din 21 decembrie 2004. La 5 ianuarie 2006, avocatul reclamantului a contestat ordinul de detenție în fața Curții de Apel Chișinău. El s-a plâns, printre altele, în temeiul articolului 3 din Convenție, cu privire la condițiile inumane și degradante ale detenției reclamantului.
După o descriere detaliată a condițiilor în care reclamantul a fost reținut, el solicită instanței să constate că drepturile reclamantului garantate de art. 3 din Convenție au fost încălcate și să-i acorde compensații. 10. La 13 ianuarie 2006, avocatul reclamantului a repetat cererea de habeas corpus și plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție în fața Curții de Apel Chișinău. Prezenta plângere nu a fost niciodată examinată de Curtea de Apel Chișinău. 11. Între timp, reclamantul s-a plâns în mai multe ocazii la autoritățile închisoare și la departamentul de sanitarizare în legătură cu condițiile slabe de detenție. Cu toate acestea, plângerile sale nu au avut succes. 12. La 12 ianuarie 2006, avocatul reclamantului s-a plâns procurorul din districtul Orhei despre condițiile slabe de detenție ale reclamantului.
Ca urmare a acestei plângeri, autoritățile închisoare au mutat reclamantul într-o altă celulă fără a-l dezinfecta și au raportat procurorului că problema a fost remediată. Potrivit reclamantului, singurul duș din închisoare a fost stabilit atunci. 13. La 20 ianuarie 2006, mandatul de detenție a expirat și reclamantul a fost eliberat. 14. Procedura penală împotriva reclamantului s-a încheiat cu hotărârea Curții de Apel Chișinău din 5 octombrie 2006, prin care reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă de 3.000 de lei moldoveni (echivalentul de 178 euro (EUR)). 15. Rezultatele relevante ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT, traducere neoficială) au citit după cum urmează: „B.
Stabiliri vizitate ... - EDP al Inspectorării Poliției Chișinău (Vizita de urmărire) ... centre de remandare (EDP) 53. În raportul său privind vizita din 1998 (punctul 56), CPT a fost forțat să concluzioneze că condițiile materiale de detenție în centrele de detenție (EPD) vizitate au constituit în multe privințe tratamente inumane și degradante și, în plus, au constituit un risc semnificativ pentru sănătatea persoanelor deținute. Deși recunoaște că nu a fost posibilă transformarea situației actuale în aceste unități peste noapte, CPT a recomandat un anumit număr de măsuri paliative imediate pentru a garanta condițiile de bază de detenție care respectă cerințele fundamentale ale vieții și demnității umane.
54. Din păcate, în timpul vizitei din 2001, delegația a găsit abia urme de astfel de măsuri paliative, de fapt opusul… 55. Se poate regreta doar faptul că în eforturile lor de renovare a acestor sedii - care, în circumstanțe economice actuale, merită laudare - autoritățile moldovenești nu au acordat atenție recomandărilor CPT. De fapt, această situație sugerează în mod ferm că, îndepărtând considerațiile economice, problema condițiilor materiale de detenție în unitățile de poliție rămâne influențată de un concept învechit de privare de libertate. 56. Referindu-se la celelalte PDE vizitate în Republica Moldova, cu foarte puține excepții delegația a observat aceleași tipuri de condiții materiale dezastruoase și insalube.
O descriere detaliată este superfluă, deoarece toate acestea au fost evidențiate deja în alineatele 53-55 din raportul privind vizita 1998. În PDE Chișinău, aceste condiții au fost exacerbate de suprapopulație gravă. La momentul vizitei se aflau 248 de deținuți pentru 80 de locuri, care au nevoie de nouă persoane să închidă într-o celulă de 7 m2 și între unsprezece și 14 persoane în celule de 10 până la 15 m2. 57. Delegația a primit, de asemenea, numeroase plângeri cu privire la cantitatea de alimente din PDE vizitate. Acest lucru a compus în mod normal ceai fără zahăr și o felie de pâine dimineață, porrifa de cereale la ora de prânz și apa fierbinte seara. În unele unități, alimente a fost servit doar o dată pe zi și a fost limitat la o bucată de pâine și supă…
Considerând problema accesului la toalete în timp util, CPT dorește să sublinieze faptul că practica conform căreia deținuții respectă nevoile naturii prin utilizarea recipientelor în prezența unei sau a mai multor alte persoane, într-un spațiu limitat, cum ar fi celulele EDP care servesc, de asemenea, ca spațiu de viață, este în sine degradantă, nu numai pentru persoana interesată, ci și pentru cei forțați să fie martori la ceea ce se întâmplă. În consecință, CPT recomandă ca personalul de supraveghere să primească instrucțiuni clare că deținuții plasați în celule fără toalete ar trebui să fie scoși din celulă fără întârziere în timpul zilei pentru a merge la toaletă.
59. CPT recomandă, de asemenea, să se adopte măsuri pentru: - reducerea suprapopulației în Chișinău EDP cât mai rapid posibil și să se conformeze nivelului oficial de ocupare; - aprovizionarea persoanelor în custodie cu saltele curate și pături curate; - autorizarea persoanelor deținute în toate PDE să primească pachete de la începutul custodiei lor și să aibă acces la materie de lectură. Având în vedere anumite observații formulate, în special în cadrul EDP al Inspecției de Poliție Chișinău, CPT își reiterează, de asemenea, recomandarea privind respectarea strictă a normelor de separare a adulților și a minorilor.”4. Condiții de detenție. Instituțiile Ministerului Afacerilor Interne 41. Din 1998, când a vizitat Moldova pentru prima dată, CPT are o îngrijorare serioasă pentru condițiile de detenție în instituțiile Ministerului Afacerilor Interne.
CPT remarcă că 32 din 39 PDE au fost supuse unei reparații “cosmetice” și că 30 au fost dotate cu locuri de plimbări zilnice. Cu toate acestea, vizita din 2004 nu a permis ridicarea îngrijorării Comitetului. De fapt, majoritatea recomandărilor făcute nu au fost implementate. 42. Indiferent dacă se referă la secțiile de poliție sau EDP vizitate, condițiile materiale sunt invariabil supuse aceleiași critici ca în trecut. Celulele de detenție nu au avut acces la lumina zilei sau un astfel de acces foarte limitat; lumina artificială – cu excepții rare – a fost mediocre. Nicăieri persoanele care au fost obligate să treacă noaptea în detenție primesc saltele și pături, chiar și cele deținute pentru perioade prelungite.
Cei care aveau astfel de obiecte ar fi putut obține doar de la rudele lor ... 45. în cadrul PDE, acordurile au fost identice cu cele criticate în 2001 (a se vedea punctul 57 din raportul privind această vizită): în general trei distribuții modeste de alimente pe zi, inclusiv ceai și o felie de pâine dimineața, un bol de cereale la prânz și ceai sau apă caldă la seară. Uneori a existat doar o distribuție de alimente pe zi. Din fericire, normele de primire a parcelelor au fost relaxate, ceea ce a permis deținuților cu rudele din afara să îmbunătățească ușor aceste porții zilnice. 47. În suma, condițiile materiale rămân problematice în secțiile de poliție; acestea rămân dezastruoase în EDP, continuând în multe aspecte pentru a ridica, pentru deținuți, la tratamente inumane și degradante.
“II. Instituțiile Ministerului Afacerilor Interne În ceea ce privește condițiile de detenție în unitățile de poliție, se pare că acesta este domeniul în care s-au realizat cele mai puține progrese. Nu este necesar să se înscrie aici în detaliu toate deficiențele observate de delegație, care sunt mai mult sau mai puțin la fel ca cele observate în timpul vizitelor trecute (și din care Ministerul Afacerilor Interne este perfect conștient)… Multe persoane sunt încă reținute peste noapte în unități de poliție, în celule care nu ar trebui folosit pentru deținerea persoanelor timp de mai mult de câteva ore.
Este timpul să rezolvăm aceste probleme, în special prin plasarea persoanelor acuzate sub supravegherea instituțiilor Ministerului Justiției și prin construirea unor noi pușcări care corespund standardelor CPT și normelor stabilite de legislația moldovenească.” 16. În conformitate cu art. 313 din Codul de Procedință Penală, o parte la procedura penală poate contesta acțiunile sau inacțiunea investigatorului criminal în fața judecătorului de investigare.
5. The applicant was born in 1963 and lives in Chișinău. On 28 November 2004 he was charged with unlawful fishing and misappropriation of seventy-three kilograms of fish. 6. On 21 December 2004 the Orhei District Court, in a closed sitting, heard an application to remand the applicant in custody, which it granted. The reasons for remanding him in custody relied upon by the court were that he had changed his address and that he might re-offend. Neither the applicant nor his lawyer was present at the hearing and they found out about the detention order only one year later, when the applicant was arrested. 7. On 22 December 2005 at approximately 6 p.m. the applicant was arrested at his home in Chișinău and taken to the Orhei District Court where an investigating judge saw him and confirmed the detention warrant of 21 December 2004. He was then taken to the Orhei detention centre.
8. According to the applicant, he was kept in a small cell called the “aquarium” until approximately 10 p.m. the next day, when he was moved to cell no. 9. The “aquarium” was approximately two metres long and 0.80 metres wide and did not have a bed, chair, toilet or sink. It was intended for periods of detention not longer than three hours. Cell no. 9 was located below floor level and did not have windows. There was no ventilation. The electric light was always on, although it was so weak that it was difficult to distinguish the faces of the co-detainees. The cell was approximately seven metres long and three metres wide and there were six detainees in it. The cell was not equipped with a toilet but instead had a big bucket in a corner which was not separated from the rest of the cell.
There was no sink and the detainees had to keep water in plastic bottles which they were allowed to refill once in a while outside the cell. There were no beds, but only a brick shelf a little higher than the floor on which four people could sleep. The cell was not provided with any bedding and the applicant alleged that he was only able to sleep for one hour per day. The cell was infested with insects, with the result that the applicant was covered with painful bites, some of which later became wounds. The applicant sent the Court photographs showing the bites on his body. The food was insufficient and of very poor quality. The detainees were fed only once a day from dirty plates and the applicant was permanently hungry.
His relatives were not allowed to bring him food because he would not confess to the charges against him. The applicant was unable to have any contact with his relatives and the outside world. He did not have any paper, pen or envelopes. The room was not provided with a radio or television and due to the lack of natural light the applicant never knew what time of day it was. 9. On 4 January 2006 the applicant’s wife hired a lawyer and learned about the detention warrant of 21 December 2004. On 5 January 2006 the applicant’s lawyer challenged the detention order before the Chișinău Court of Appeal. He complained, inter alia, under Article 3 of the Convention, of the inhuman and degrading conditions of the applicant’s detention.
After giving a detailed description of the conditions in which the applicant was being detained, he asked the court to find that the applicant’s rights guaranteed by Article 3 of the Convention had been breached and to award him compensation. 10. On 13 January 2006 the applicant’s lawyer repeated the habeas corpus request and the complaint under Article 3 of the Convention before the Chișinău Court of Appeal. The above complaints have never been examined by the Chișinău Court of Appeal. 11. In the meantime the applicant complained on several occasions to the prison authorities and to the sanitation department about the poor conditions of detention. However, his complaints were unsuccessful. 12. On 12 January 2006 the applicant’s lawyer complained to the Orhei district prosecutor about the applicant’s poor conditions of detention.
As a result of that complaint the prison authorities moved the applicant to another cell without disinfecting it and reported to the prosecutor that the problem had been remedied. According to the applicant, the only shower in the prison was fixed then. 13. On 20 January 2006 the detention warrant expired and the applicant was released. 14. The criminal proceedings against the applicant ended with the judgment of the Chișinău Court of Appeal of 5 October 2006, by which the applicant was ordered to pay a fine of 3,000 Moldovan lei (the equivalent of 178 euros (EUR)). 15. The relevant findings of the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT, unofficial translation) read as follows: “B.
Establishments visited ... - EDP of Chișinău Police Inspectorate (Follow-up visit) ... b. remand centres (EDPs) 53. In its report on the 1998 visit (paragraph 56), the CPT was forced to conclude that material conditions of detention in the remand centres (EDPs) visited amounted in many respects to inhuman and degrading treatment and, in addition, constituted a significant risk to the health of persons detained. While recognising that it was not possible to transform the current situation in these establishments overnight, the CPT recommended a certain number of immediate palliative measures to guarantee basic conditions of detention that respect the fundamental requirements of life and human dignity.
54. Unfortunately, during the 2001 visit, the delegation found barely any traces of such palliative measures, in fact quite the opposite… 55. One can only regret that in their efforts to renovate these premises - which under the current economic circumstances deserve praise - the Moldovan authorities have paid no attention to the CPT recommendations. In fact, this state of affairs strongly suggests that, setting aside economic considerations, the issue of material conditions of detention in police establishments remains influenced by an outdated concept of deprivation of liberty. 56. Turning to the other EDPs visited across Moldova, with very few exceptions the delegation observed the same types of disastrous and insalubrious material conditions.
A detailed description is superfluous, since it has all been highlighted already in paragraphs 53 to 55 of the report on the 1998 visit. In Chișinău EDP, these conditions were exacerbated by serious overcrowding. At the time of the visit, there were 248 prisoners for 80 places, requiring nine persons to cram into a cell measuring 7 m² and between eleven and fourteen persons into cells of 10 to 15 m². 57. The delegation also received numerous complaints about the quantity of food in the EDPs visited. This normally comprised tea without sugar and a slice of bread in the morning, cereal porridge at lunch time and hot water in the evening. In some establishments, food was served just once a day and was confined to a piece of bread and soup…
Concerning the issue of access to toilets in due time, the CPT wishes to stress that it considers that the practice according to which detainees comply with the needs of nature by using receptacles in the presence of one or several other persons, in a confined space such as the EDP cells which also serve as their living space, is in itself degrading, not only for the individual concerned but also for those forced to witness what is happening. Consequently, the CPT recommends that clear instructions be given to surveillance staff that detainees placed in cells without toilets should – if they so request – be taken out of their cell without delay during the day in order to go to the toilet.
59. The CPT also recommends that steps be taken to: - reduce the overcrowding in Chișinău EDP as rapidly as possible and to comply with the official occupancy level; - supply persons in custody with clean mattresses and clean blankets; - authorise persons detained in all EDPs to receive packages from the outset of their custody and to have access to reading matter. In the light of certain observations made, particularly in the EDP of the Chișinău Police Inspectorate, the CPT also reiterates its recommendation concerning strict compliance, in all circumstances, with the rules governing separation of adults and minors.” “4. Conditions of detention. a. Institutions of the Ministry of Internal Affairs 41. Since 1998, when it first visited Moldova, the CPT has serious concern for the conditions of detention in the institutions of the Ministry of Internal Affairs.
The CPT notes that 32 out of 39 EDPs have been subjected to “cosmetic” repair and that 30 have been equipped with places for daily walks. Nevertheless, the 2004 visit did not allow lifting the concern of the Committee. In fact, most recommendations made have not been implemented. 42. Whether one refers to the police stations or EDPs visited, the material conditions are invariably subject to the same criticism as in the past. Detention cells had no access to daylight or a very limited such access; artificial light – with rare exceptions – was mediocre. Nowhere did the persons obliged to pass the night in detention receive mattresses and blankets, even those detained for prolonged periods. Those who had such items could only have obtained them from their relatives...
45. As for food ... in the EDPs the arrangements made were the same as those criticised in 2001 (see paragraph 57 of the report on that visit): generally three modest distributions of food per day including tea and a slice of bread in the morning, a bowl of cereals at noon and tea or warm water in the evening. Sometimes there was only one distribution of food per day. Fortunately, the rules for receiving parcels have been relaxed, which allowed detainees with relatives outside to slightly improve these meagre daily portions. 47. In sum, the material conditions remain problematic in the police stations; they remain disastrous in EDPs, continuing in many aspects to amount, for the detainees, to inhuman and degrading treatment.” “II.
Institutions of the Ministry of Internal Affairs In so far as the conditions of detention in the police establishments are concerned, it appears that this is the field in which the least progress has been achieved. It is not necessary to enumerate here in detail all the shortcomings observed by the delegation, which are more or less the same as those observed during past visits (and of which the Ministry of Internal Affairs is perfectly aware)… Numerous persons are still detained overnight in police establishments, in cells which should not be used to detain persons for more than a few hours.
It is high time to remedy these problems, in particular by placing accused persons under the supervision of institutions of the Ministry of Justice and building new prisons corresponding to CPT standards and to the norms laid down by the Moldovan legislation.” 16. According to Article 313 of the Code of Criminal Procedure, a party to criminal proceedings can contest the actions or inactions of the criminal investigator before the investigating judge.