Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019

Tribunalul Arad – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea de la 2 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Codul civil Art. 972. – (1) Cota soţului supravieţuitor este de: a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului; b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului; c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului; d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului. (2) Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele. (3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ supravieţuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) si (2) se împarte în mod egal între acestea. […] Art. 1.055. – Legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire. […] Art. 1.074. – (1) Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali. (2) Dezmoştenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moştenire a unuia sau mai multor moştenitori legali şi indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari. […] Art. 1.086. – Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Art. 1.087. – Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. Art. 1.088. – Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. Art. 1.089. – Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi. Art. 1.090. – (1) Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin. (2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 şi cotitatea disponibilă specială, atunci aceasta diferenţă revine descendenţilor. (3) Dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menţionat la alin. (1) a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor. IV. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

Prin Sentinţa civilă nr. 477 din 1 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de B şi a constatat următoarele: – A, în calitate de fiu, este moştenitorul legal rezervatar al defunctului C, decedat în data de 28 iunie 2015 în Arad, iar B, în calitate de soţie supravieţuitoare, este moştenitoarea legală a defunctului şi, în baza testamentului autentificat cu nr. 201 din 17 mai 2011 de B.N.P. D, moştenitoarea testamentară, respectiv legatară universală a acestuia; – defunctul şi B au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuţie de 75% defunctul şi 25% B, bunurile mobile enumerate în inventarul moştenirii, având valoarea totală de 16.483 lei; – din creditele contractate de defunct în timpul căsătoriei prin contractele de credit încheiate cu Societatea Comercială Alpha Bank – S.A., o cotă de 75,38% reprezintă datoria proprie a defunctului, iar diferenţa de 24,62% datorie comună; – sumele aferente cardului de credit emis în baza Contractului nr. 19 din 7 aprilie 2014 încheiat de defunct cu Societatea Comercială Alpha Bank – S.A. sunt datorii comune ale soţilor; – datoriile bugetare reprezentate de impozit pe venituri din activităţi independente, diferenţă de impozit de regularizat şi contribuţii de asigurări sociale, în sumă de 2.923 lei la data decesului defunctului, sunt datorii proprii ale defunctului; – un drept de creanţă asupra moştenirii reprezentând 25% din valoarea unor îmbunătăţiri aduse imobilului din Arad, str. O. Goga nr. 61 judeţul Arad, respectiv 9.825 euro (echivalent a 44.700 lei) în favoarea lui B, ca urmare a lichidării regimului matrimonial dintre defunct şi pârâta reclamantă reconvenţională în cote de 75% pentru defunct şi 25% pentru B; – a stabilit componenţa masei succesorale rămase după defunct, respectiv activul şi pasivul moştenirii; – B are obligaţia de raport a donaţiei făcute în favoarea sa prin actul de constituire a dreptului de uzufruct viager autentificat cu nr. 291 din 25 martie 2015 de B.N.P. D, raport ce va fi efectuat în natură; – a dispus reducţiunea liberalităţii excesive cuprinsă în testamentul autentificat cu nr. 201 din 17 mai 2011 de B.N.P. D, părţile moştenind în cote de 5/8 – A şi 3/8 – B din masa succesorală; – a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra celor două imobile, acestea urmând a forma un dosar separat care va fi suspendat până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar; – a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile mobile din masa succesorală; – a dispus atribuirea acestora în natură către B şi a obligat- o pe aceasta să achite lui A cu titlu de sultă suma de 16.457,65 lei; – a obligat pe A la plata către B a sumei totale de 48.258,10 lei, reprezentând cota ce-i revine lui A formată din contravaloarea creditelor, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la imobilul din Arad, str. O. Goga nr. 61, judeţul Arad, a obligat pe B să permită lui A accesul în imobilul din Arad, str. O. Goga nr. 61, judeţul Arad, pentru valorificarea atributelor legale ce decurg din calitatea de moştenitor legal, rezervatar, sezinar a lui A, pe durata suspendării cererii privind sistarea indiviziunii, până la valorificarea efectivă; – a dispus ca O.C.P.I. Arad să efectueze cuvenitele menţiuni pentru intabularea dreptului de proprietate al părţilor în cotele de 5/8 A şi 3/8 B asupra întregului imobil situat în Arad, str. O. Goga nr. 61, judeţul Arad, înscris în C.F. nr. 328596 Arad, după rămânerea definitivă a hotărârii; – a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce priveşte cotele în care s-a dispus lichidarea regimului matrimonial dintre defunct şi pârâta intimată, reţinute de instanţă ca fiind de 75% pentru defunct şi 25% pentru pârâtă şi, pe cale de consecinţă, printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente şi a probatoriului administrat, să se constate că aceste cote sunt de 80% pentru defunct şi 20% pentru pârâta intimată, menţinând toate celelalte măsuri dispuse de instanţă prin dispozitivul hotărârii, prin care s-a dat o dezlegare acţiunii şi, parţial, reconvenţionalei.

Contra aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi pârâta apelantă B, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, atât în ceea ce priveşte stabilirea cotelor succesorale, a cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune, a dreptului de uzufruct şi raportul donaţiilor, cât şi în ceea ce priveşte problematica pasivului. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

După cum rezultă din cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Astfel, tribunalul este învestit cu soluţionarea apelului împotriva Sentinţei civile nr. 477 din 8 martie 2018, prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului C şi s-a dispus partajarea masei succesorale, tribunalul urmând a se pronunţa în ultimă instanţă conform art. 95 pct. 2 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) şi art. 995 din Codul de procedură civilă.

De modul de interpretare a dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil depinde, în mod evident, soluţionarea fondului cauzei, întrucât se contestă cotele succesorale stabilite de prima instanţă în urma interpretării respectivelor prevederi legale.

Condiţia noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării este îndeplinită – în lumina jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – atunci când aceasta îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare şi instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori atunci când se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. S-a apreciat că este întrunită şi condiţia noutăţii chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. Sub acest aspect, instanţa de trimitere a precizat că este de observat că prevederile legale a căror interpretare se solicită se referă la art. 1.090 din actualul Cod civil, aflat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011. Este adevărat că dispoziţii similare alin. (1) al acestui articol se regăseau în cuprinsul art. 939 din Codul civil de la 1864, însă reglementarea actuală aduce precizări suplimentare. Pe de altă parte, nici sub vechea reglementare nu există unitate de opinii cu privire la stabilirea modului de calcul al cotei succesorale a soţului supravieţuitor ce vine în concurs cu descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară, în condiţiile în care soţul supravieţuitor a fost instituit şi legatar universal. În acest sens, în literatura de specialitate aferentă vechii reglementări, cu trimitere la practica judiciară, inclusiv a instanţei supreme, au fost exprimate cel puţin cinci opinii cu privire la modul de calcul al cotităţii disponibile speciale şi al cotei succesorale ce revine soţului supravieţuitor (în acest sens a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 320-329; D. Chirică, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 164-175). Chiar dacă actualul Cod civil aduce, în cuprinsul art. 1.086- 1.090, precizări suplimentare, textele legale nu sunt la adăpost de interpretări, practica judiciară depusă de apelanta-pârâtă (Sentinţa civilă nr. 5.303 din 25.05.2019, pronunţată de Judecătoria Braşov, Sentinţa civilă nr. 527 din 5.07.2016, pronunţată de Judecătoria Huşi, Sentinţa civilă nr. 544 din 11.03.2008, pronunţată de Judecătoria Mangalia, Decizia civilă nr. 134/R din 2.12.2015, pronunţată de Tribunalul Harghita), precum şi cea notarială (Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 53 din 19 decembrie 2017 emis în Dosarul succesoral nr. 64/2017 al B.N.I. E), dovedind existenţa unor viziuni diferite asupra modului de calcul al cotităţii disponibile speciale şi al cotei succesorale a soţului supravieţuitor, supravieţuind astfel controversele apărute sub vechea reglementare. În acest context se impune a fi clarificat dacă rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii mase succesorale sau doar asupra a ceea ce rămâne după deducerea din masa succesorală a rezervei descendenţilor ori dacă ambele rezerve se raportează la întreaga masa succesorală. De asemenea ar fi de lămurit dacă, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1.090 alin. (1) şi (2) din Codul civil, soţul supravieţuitor poate beneficia total sau parţial de diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, având în vedere că textul alin. (2) se referă la situaţia în care defunctul nu a dispus prin liberalităţi ori ipoteza analizată presupune existenţa unei liberalităţi în favoarea soţului supravieţuitor (testament prin care acesta este instituit legatar universal).

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: „Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni.” VI. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Pârâta, prin reprezentant, a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv chestiunea cotei succesorale a soţului supravieţuitor în concurs cu un descendent din altă căsătorie ori relaţie a defunctului, chestiune la care se adaugă nuanţa că acelaşi soţ supravieţuitor a fost instituit legatar universal de către defunct, soţul supravieţuitor urmând a culege moştenirea atât în temeiul legii, cât şi în temeiul testamentului). În motivare s-a arătat că menţionata chestiune de drept este una principială, generală, obiectivă, deoarece, indiferent de numele părţilor, de poziţia lor socială, de individualitatea lor, de subiectivismul lor etc., aceste cote se vor aplica invariabil, imutabil, oricărei familii aflate în situaţia anterior descrisă, în esenţă, răspunsul la această chestiune implicând o amplă operaţiune de interpretare şi coroborare cel puţin a dispoziţiilor art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086, art. 1.087, art. 1.088, art. 1.089 şi art. 1.090 din Codul civil. S-a subliniat că, pentru a dezlega chestiunea de drept în discuţie, implicit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să răspundă (prealabil) unor întrebări mai mici, din a căror răspunsuri coroborate se va extrage apoi concluzia finală, astfel: – dacă, în cadrul unei moşteniri legale, stabilirea cotei succesorale a soţului supravieţuitor, în concurs cu descendentul defunctului, este influenţată cu ceva de situaţia în care descendentul este rezultat din respectiva căsătorie ori dintr-o altă căsătorie sau relaţie cu defunctul; – în cazul în care s-ar identifica o atare diferenţiere între copilul din căsătorie şi cel dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului, dacă nu ar reprezenta aceasta o discriminare, discriminare interzisă în mod general prin art. 1 din Protocolul nr. 12 (Roma, 4 noiembrie 2000) la Convenţie; – în cadrul unei moşteniri legale, care este în concret cota succesorală a soţului supravieţuitor în concurs cu descendentul defunctului rezultat din respectiva căsătorie şi care este această cotă în concurs cu descendentul dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului; – dacă soţul supravieţuitor, instituit şi legatar universal, în concurs cu descendentul defunctului (din respectiva relaţie de căsătorie sau rezultat dintr-o căsătorie sau relaţie anterioară) poate avea mai puţine drepturi succesorale urmare a coexistenţei moştenirii legale cu cea testamentară, decât în situaţia în care ar veni la moştenire doar pe cale legală, practic, dacă instituirea soţului supravieţuitor ca legatar universal îl prejudiciază pe acesta, în sensul de a-i diminua cota succesorală; – în cadrul coexistenţei moştenirii legale cu cea testamentară, care este în concret cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit şi legatar universal în concurs cu descendentul defunctului rezultat din respectiva căsătorie şi care este această cotă în concurs cu descendentul dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului. În considerarea stabilirii îndeplinirii condiţiilor pretinse de art. 519 din Codul de procedură civilă s-a arătat că Tribunalul Arad este învestit cu soluţionarea prezentei cauze în ultimă instanţă, hotărârea ce urmează a fi pronunţată fiind definitivă, iar chestiunile de drept evocate reprezintă unele de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte, constituind cheia de boltă a prezentului litigiu, chintesenţa problematicilor juridice dezbătute, de soluţia care se va acorda atârnând respingerea sau admiterea primului şi celui mai important punct al apelului său. Totodată, a învederat că cele invocate sunt chestiuni de drept noi, în sensul că sunt unele veritabile, concretizându-se în următoarele probleme: modalităţi diferite de interpretare a unui text de lege, textul este incomplet, vag, evanescent, nu acoperă toate situaţiile de facto, conţine anumite sintagme de maximă generalitate şi lapidaritate, există sincope în corelarea cu celelalte dispoziţii legale în vigoare, iar dacă instanţa de faţă înţelege prin chestiuni de drept noi un aspect pur temporal, adică al noutăţii legislaţiei, a apreciat că se încadrează şi în această ipoteză odată ce chestiunile de drept invocate fac parte integrantă din noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. Prin urmare, cele aduse în discuţie reprezintă chestiuni de drept totalmente neunitar şi contradictoriu soluţionate (în timp) de către instanţele judecătoreşti, existând mari divergenţe inclusiv la nivelul doctrinei de specialitate, cât şi la nivelul practicii notariale şi conturându-se, în esenţă, trei mari teze. O primă teorie, care pare să aibă cea mai mare greutate, susţinută de Tribunalul Suprem şi de către unul dintre cei mai reputaţi doctrinari în materia succesiunilor, vizează o cotă de 1/2 soţului supravieţuitor, respectiv 1/2 pentru descendent, susţinându-se, în esenţă, că descendentului defunctului îi revine 1/2 din moştenire în calitate de moştenitor rezervatar, iar soţul supravieţuitor va primi tot 1/2 din moştenire, din care 1/4 va reprezenta cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, iar restul de 1/4 va reprezenta cota legală la care soţul supravieţuitor are dreptul în calitate de moştenitor legal. O altă teorie vizează o cotă de 5/8 pentru soţul supravieţuitor, respectiv 3/8 pentru descendent, soluţie pe care înţelege să o îmbrăţişeze pârâta-apelantă, fiind susţinută şi de practica notarială. O ultimă teorie vizează cota de 3/8 pentru soţul supravieţuitor, respectiv 5/8 pentru descendent, soluţie susţinută de către partea adversă, respectiv apelantul-reclamant, dar şi prin sentinţa Judecătoriei Arad, aici apelată.

Reclamantul A, prin reprezentant, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că ipoteza expusă de pârâtă este exclusă în aplicarea dispoziţiilor legale pe care se întemeiază, şi mai mult, constituie o încălcare flagrantă a dispoziţiilor art. 12 din Codul de procedură civilă privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale, cererea fiind promovată tocmai pentru a temporiza soluţionarea pe fond a litigiului şi pentru a-l împiedica să îşi exercite propriile drepturi succesorale, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Codul civil privind buna-credinţă şi art. 15 din Codul civil privind abuzul de drept. S-a arătat că propria opinie a părţii, care nu recunoaşte, în pofida unor dispoziţii legale exprese, clare şi neechivoce, existenţa unei instituţii specifice aplicabile raporturilor juridice stabilite între părţile litigiului – cotitatea disponibilă specială, nu este susţinută de una sau mai multe soluţii de practică judiciară care să releve soluţia propusă de parte, în contradicţie cu textul legal, pe noua legislaţie. Totodată, a învederat că pârâta nu enunţă doar o chestiune de drept cu privire la care cere lămurirea modului de interpretare, care, în realitate, nu este controversat, ci supune atenţiei interpretarea nu numai a dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil privind cotitatea disponibilă specială, dar şi a câtorva texte din materia succesiunilor care nu sunt controversate, solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lămurească noţiunea de soţie supravieţuitoare ca moştenitor legal, ce cumulează şi calitatea de legatar, la care se referă explicit textul de lege discutat şi cota ce i se cuvine, din nou explicită, în situaţia unui concurs între soţul supravieţuitor desemnat legatar şi descendentul din altă relaţie, exclusiv. Pârâta relevă ca exemplu de soluţie aflată în contradicţie cu textul de lege şi cu cota ce i-a fost recunoscută de instanţa de fond o practică notarială, singulară de altfel, un certificat de moştenitor şi de legatar ce nu poate fi valorificat, deoarece dispoziţia legală în temeiul căreia s-a formulat cererea se referă la necesitatea creării prin intermediul acestei instituţii a unei practici judiciare unitare în interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti. Aşadar, se opune textului de lege o practică judiciară pe vechea legislaţie, invocându-se o decizie a fostului Tribunal Suprem din anul 1988, practică paralelă cu situaţia din litigiu, în care este incident noul Cod civil. În plus, aceasta, în propriul apel, aduce ca argument de practică o soluţie a unei instanţe din Arad privitoare la cota concubinului legatar, încercare nereuşită, lipsită de consistenţă prin raportarea la o practică inaplicabilă. În acest context s-a subliniat că cererea formulată este inadmisibilă, fiind susţinută de argumente contradictorii privitoare la cote, deoarece se solicită lămurirea şi interpretarea dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil, care defineşte cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor instituit legatar, ce în concurs, exclusiv cu descendentul din altă relaţie, poate primi cota de 3/8 din masă, cotitatea disponibilă fiind întotdeauna o cotă fixă, dar în temeiul acestui text cere să i se recunoască cota de 5/8, pe de o parte, iar, pe de altă parte, susţine şi alte cote ce revin părţilor, de câte 1/2 parte, ca urmare a reducerii legatului cuprins în testament. Or, câtă vreme art. 1.090 din Codul civil nu a fost modificat şi nu a necesitat lămuriri, în practica instanţelor fiind aplicat conform literei legii, nu poate fi reţinut pentru o interpretare diferită, dar dorită de apelantă, argumentul din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului privitor la discriminarea descendenţilor. În altă ordine de idei s-a precizat că, potrivit exigenţelor art. 519 din Codul de procedură civilă privind admisibilitatea unei astfel de cereri, trebuie îndeplinite cinci condiţii: pricina în care se ridică chestiunea de drept să fie pendinte pe rolul instanţei care o judecă în ultima instanţă; sesizarea să privească o chestiune de drept; de lămurirea acesteia să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; chestiunea de drept să fie una nouă şi asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluţionare. Chestiunea de drept trebuie să reprezinte o problemă de interpretare a unei norme juridice, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, fiind vorba de chestiuni de drept susceptibile de interpretări diferite, care, o dată aplicate în cauze concrete, ar genera o practică neunitară, iar aceste posibile interpretări diferite, doar prefigurate sau deja afirmate în plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare, condiţie care nu este îndeplinită, deoarece apelanta nu a invocat nicio hotărâre judecătorească într-o cauză concretă care, urmare a altei interpretări a textului de lege, a condus la o altă determinare a cotei ce îi revine apelantei. Mai mult, nu s-a adus în prim plan niciun autor din doctrină care să fi interpretat dispoziţia legală într-o altă modalitate decât cea arătată explicit de textul de lege. Dimpotrivă, toţi autorii cunoscuţi în materia succesiunilor, precum şi formatorii în materie au o interpretare unitară şi consecventă a textului discutat, punând în lumină, constant în timp, aceeaşi interpretare, textul de lege fiind departe de a fi ambiguu, echivoc, astfel încât să se impună, pentru o interpretare unitară, intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Referitor la condiţia noutăţii chestiunii de drept a arătat că atât timp cât textul de lege în sine nu oferă niciun indiciu, s-ar putea presupune că respectiva problemă de drept nu a fost soluţionată deja, aceasta în condiţiile în care textul de lege impune interpretarea sau că este vorba de o reglementare nouă sau o modificare a unei reglementări vechi. Fără a absolutiza criteriul vechimii chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită pe calea sesizării, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dar şi fără a-l raporta exclusiv la data adoptării actului normativ supus dezbaterii, ceea ce este important sub acest aspect sunt existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe continue şi necontradictorii, aspect confirmat în materia discutată în cererea de sesizare. Prin urmare, s-a apreciat că acest caracter de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, iar eventualele opinii jurisprudenţiale izolate sau pur subiective nu ar putea constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile, în această ordine de idei nemaiprezentând relevanţă faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat printr-un recurs în interesul legii chestiunea de drept în discuţie. Totodată, s-a menţionat că ceea ce se solicită, de fapt, este interpretarea unei dispoziţii legale care nu comportă o reală dificultate, tocmai din cauza împrejurării că problema supusă analizei nu implică noutate. În plus, nu este vorba despre deducerea spre interpretare a unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea prin hotărâre prealabilă. Nu în ultimul rând, a considerat că se pune problema eficientei sesizări raportată la rezolvarea litigiului în care a intervenit, adică a aptitudinii procedurii de a-şi atinge scopul, câtă vreme nu este identificată o problemă de drept care să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. VII. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În ceea ce priveşte opinia completului de judecată, aceasta nu este unitară, unul dintre membrii completului apreciind că soţului supravieţuitor îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală, pe când celălalt opinează în favoarea unei cote de 5/8 în favoarea soţului supravieţuitor, având în vedere distincţia dintre liberalităţile neraportabile (astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil) la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil şi liberalităţi, ca acte de dispoziţie prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curţile de Apel Alba Iulia, Bacău, Craiova au comunicat că nu au identificat practică judiciară şi nu au exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuţie.

Curtea de Apel Braşov, în raport cu dispoziţiile art. 1.090 din Codul civil, a considerat că textul invocat este lămuritor şi face trimitere la cota soţului supravieţuitor, implicit la dreptul defunctului de a dispune prin liberalităţi în limitele unei cotităţi disponibile speciale, diferită de cotitatea disponibilă ordinară. Judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Braşov au stabilit, în interpretarea dispoziţiilor art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086 – 1.090 din Codul civil, că, în situaţia în care defunctul căsătorit având un descendent din prima sa căsătorie, a dispus printr-un legat universal în favoarea soţului supravieţuitor, se stabileşte cu prioritate rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari, după care se determină cotitatea disponibilă. Astfel, rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii mase succesorale, care, în concurs cu descendenţii este de 1/2 din 1/4 (jumătate din cota legală), adică 2/16 (1/8), iar rezerva descendentului este de 1/2 din 3/4 (jumătate din cota sa legală), adică 3/8. Totalul rezervei succesorale a rezervatarilor (soţ supravieţuitor şi descendent) este de 4/8 (1/8 plus 3/8). Rezultă că 4/8 reprezenta cotitatea disponibilă de care putea dispune defunctul prin testament fără a încălca rezerva descendentului. Această cotitate este cotitatea ordinară. Întrucât, în ipoteza care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soţul vine în concurs cu un descendent dintr-o altă căsătorie, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cota soţului nu poate depăşi 1/4 din moştenire şi nici partea descendentului care a luat mai puţin. Rezultă că pătrimea de 2/8 reprezintă cotitatea disponibilă specială, dar aceasta nu poate depăşi cota descendentului care a luat mai puţin, respectiv 3/8, ceea ce înseamnă că defunctul, prin legat, nu putea să dispună decât de această cotă de 2/8 (1/4). Spre deosebire de vechiul Cod civil în care diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială nu era reglementată ca fiind anume atribuită (soluţia fiind redistribuirea ei în cotele legale), în noul Cod aceasta diferenţă se atribuie, potrivit art. 1.090 alin. (2), descendenţilor. Prin urmare, diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară (4/8) şi cea specială (2/8), respectiv cota de 2/8, se va atribui doar descendentului. Opinia unanimă a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Braşov, înaintându-se o hotărâre judecătorească, este în sensul că atât rezerva descendenţilor, cât şi a soţului supravieţuitor se raportează la întreaga masă succesorală, conform art. 1.086- 1.088 din Codul civil. Cu privire la interpretarea art. 1.090 alin. (1) şi (2) din Codul civil, respectiv dacă soţul supravieţuitor poate beneficia total sau parţial de diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială în ipoteza în care există o liberalitate în favoarea soţului supravieţuitor, nu s-a conturat o opinie majoritară. Din analiza Sentinţei civile nr. 946/2015 pronunţate de Judecătoria Făgăraş în Dosarul nr. 248/226/2014, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 409/Ap din 4 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia I civilă în acelaşi dosar, s-a apreciat că sunt incidente în speţă prevederile art. 1.090 alin. (2) din Codul civil, întrucât dacă descendentul dezmoştenit direct beneficiază de diferenţa dintre cotitatea disponibilă şi cotitatea disponibilă specială, atunci, cu atât mai mult cel dezmoştenit indirect beneficiază de această diferenţă, care, în speţă, este de 1/2 din care se scade 2/8, respectiv 2/8 din moştenire, aceste prevederi legale cu caracter special fiind instituite pentru ocrotirea copiilor defunctului de influenţele pe care soţul dintr-o căsătorie ulterioară le-ar putea exercita asupra părintelui copiilor care nu sunt şi ai săi. Judecătorii din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe au opinat în sensul că rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, se determină conform reglementărilor prevăzute în Codul civil din 1864.

Magistraţii din cadrul Secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Bucureşti au arătat că reglementarea din noul Cod civil, sub acest aspect, nu este diferită ca raţiune de cea din Codul civil vechi, astfel încât soluţia nu poate fi – pentru identitate de raţiune – decât aceeaşi. Prima operaţiune va fi aceea a stabilirii cotităţii disponibile ordinare şi, indirect, a rezervei descendentului rezervatar. În acest sens, rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii moşteniri, iar cea a descendentului asupra restului moştenirii. În cazul în care cotitatea disponibilă specială (calculată conform art. 1.090 din Codul civil) este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, calculată conform primei operaţiuni, atunci s-a apreciat – în mod convergent doctrinei şi practicii dezvoltate de-a lungul timpului, sub acest aspect – că defunctul putea dispune de această diferenţă, cu excepţia soţului din ultima căsătorie, prevederile art. 1.090 din Codul civil fiind, din acest punct de vedere, speciale şi imperative. Pe cale de consecinţă, această eventuală diferenţă va reveni, potrivit dispoziţiilor art. 1.090 alin. (2) şi (3) din Codul civil, descendentului, întrucât, chiar dacă alin. (2) impune condiţia inexistenţei liberalităţilor, cu toate acestea interpretând sistematic alin. (2) cu celelalte alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi text legal, sintagma „inexistenţa liberalităţilor” din alin. (2) nu poate fi înţeleasă decât ca vizând inexistenţa liberalităţilor către alte persoane decât soţul supravieţuitor. La nivelul Secţiei a IV-a civile a Curţii de Apel Bucureşti s-a arătat că este unanim admis în doctrină că partea care reprezintă cotitatea disponibilă specială se deduce din cotitatea disponibilă ordinară. În privinţa modului de calcul al cotei succesorale a soţului supravieţuitor instituit legatar universal care vine în concurs cu descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, mai întâi se deduce rezerva soţului supravieţuitor (1/8 din întreaga moştenire), iar rezerva descendentului va fi de 3/8 din moştenirea rămasă după deducerea rezervei soţului supravieţuitor, adică 3/8 din 7/8. Se adună rezerva soţului cu rezerva descendentului, iar această sumă se scade din întreg, rezultând cotitatea disponibilă ordinară (35/64). Din această cotitate disponibilă ordinară se scade cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor (maxim 1/4 părţi), rezultând cota pe care o ia copilul din căsătoria anterioară a defunctului. Astfel, copilul din căsătoria anterioară ia rezerva sa plus părţile rămase după deducerea cotităţii disponibile speciale a soţului supravieţuitor din cotitatea disponibilă ordinară, adică 5/8 părţi din moştenire. Soţul supravieţuitor primeşte 1/8 părţi rezerva sa succesorală plus cotitatea disponibilă specială, adică 3/8. În cea de-a doua opinie este îmbrăţişat modul de calcul potrivit căruia ambele rezerve se raportează la întreaga moştenire, însă rezultatul este acelaşi. În ceea ce priveşte problema referitoare la modalitatea în care se impută rezerva soţului supravieţuitor, în ipoteza în care acesta vine în concurs cu alţi moştenitori rezervatari (de exemplu, descendenţi), de asemenea au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, rezerva soţului supravieţuitor se deduce din cotitatea disponibilă, lăsând neatinsă rezerva celorlalţi moştenitori legali cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. În cea de-a doua opinie, rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra moştenirii în întregul ei, micşorând astfel nu numai cotitatea disponibilă, ci şi rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. În urma consultării magistraţilor din cadrul secţiilor III-V civile ale Tribunalului Bucureşti şi judecătoriilor din circumscripţia acestuia s-a apreciat că, în situaţia în care de cuius are un copil dintr-o căsătorie anterioară şi îi lasă prin legat întreaga moştenire soţiei supravieţuitoare, se vor calcula întâi rezervele succesorale ale moştenitorilor rezervatari: soţia supravieţuitoare – 1/8 (jumătate din cota legală în cazul în care intră în concurs cu descendenţii), descendentul – 3/8 (jumătate din cota legală în cazul în care intră în concurs cu soţul supravieţuitor). Rezerva totală a succesiunii este, deci, de 1/2, iar cealaltă jumătate reprezintă cotitatea disponibilă, cu privire la care de cuius poate să dispună şi pe care a înţeles să o lase soţiei supravieţuitoare. Însă, dat fiind că soţia supravieţuitoare vine la moştenire în concurs cu un descendent doar al defunctului, aceasta nu poate culege întreaga cotitate disponibilă, ci numai cotitatea disponibilă specială, determinată potrivit art. 1.090 din Codul civil. Astfel, cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi 1/4 din moştenire, dar nici partea descendentului care a primit cel mai puţin. În cazul de faţă, această parte este de 3/8, adică rezerva succesorală a copilului defunctului. Comparându-se cotitatea disponibilă ordinară cu aceste valori, se vor constata următoarele: – 1/4< 3/8(sau 2/8< 3/8) – cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor este de 1/4 din moştenire, întrucât această valoare nu depăşeşte partea descendentului care a primit cel mai puţin; – 1/2 (cotitatea disponibilă) – 1/4 (cotitatea disponibilă specială) = 1/4 (partea care poate fi culeasă de soţul supravieţuitor în virtutea legatului) – 1/4 (cotitatea disponibilă specială) + 1/8 (rezerva succesorală) = 3/8 – cota soţului supravieţuitor. În ceea ce priveşte situaţia descendentului, diferenţa dintre cotitatea disponibilă şi cotitatea disponibilă specială (1/2 – 1/4 = 1/4) urmează să fie culeasă de către descendent, conform alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. Astfel, cota descendentului este de 3/8 + 1/4 = 5/8. Prin urmare, în această situaţie, soţul supravieţuitor culege 3/8 din moştenire, iar descendentul 5/8. La nivelul Judecătoriei Olteniţa, punctul de vedere al magistraţilor a fost în sensul că, pentru corecta împărţire a bunurilor defunctului, atunci când copiii săi sau descendenţii lor vin în concurs cu soţul supravieţuitor din a doua căsătorie şi s-au făcut liberalităţi de către defunct, este necesar să se stabilească, în primul rând, care sunt rezervele succesorale ale copiilor şi ale soţului supravieţuitor, întrucât numai pentru restul bunurilor defunctul poate dispune fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţului supravieţuitor sau în favoarea oricărei altei persoane. Limitarea care se aduce acestui drept al defunctului este prevăzută numai în cazul liberalităţilor făcute soţului dintr-o căsătorie subsecventă, care nu va putea primi sub formă de donaţie sau legat de la soţul care a decedat decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca donaţia să treacă peste sfertul bunurilor. Aceasta constituie o cotitate disponibilă specială, care se include însă în cotitatea disponibilă ordinară, fără a se putea cumula una cu alta şi fără a se putea atinge rezervele legale, caz în care liberalităţile trebuie reduse până la limita rezervelor legale. În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, iar defunctul nu a făcut nicio liberalitate pentru această diferenţă, ea urmează a fi împărţită potrivit prevederilor legale. La nivelul Judecătoriei Lehliu-Gară, punctul de vedere unitar al judecătorilor a fost după cum urmează: – rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8 din moştenire (1/2 din cota legală de 1/4), iar rezerva descendentului defunctului dintr-o altă căsătorie este de 3/8 din moştenire (1/2 din cota legală de 3/4); – cotitatea disponibilă ordinară este 1/2; – cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor este de 1/4 [având în vedere dispoziţiile art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, luând în calcul maximumul fix de 1/4 din moştenire, căci rezerva fiului depăşeşte această limită]; – diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială [potrivit art. 1090 alin. (2) din noul Cod civil] este de 1/4 (adică 1/2 – 1/4), cotă ce va reveni copilului defunctului. Prin urmare, în situaţia dată, s-a apreciat că soţul supravieţuitor are o cotă de 3/8 din moştenire, compusă din: 1/8 – rezerva succesorală + 1/4 – cotitatea disponibilă specială, iar cota descendentului este de 5/8 din moştenire, compusă din: 3/8 – rezerva succesorală + 1/4 – diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială. La nivelul Tribunalului Ialomiţa s-a conturat opinia potrivit căreia, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu un copil dintr-o altă căsătorie şi soţul a fost instituit legatar universal, mai întâi se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 din moştenire şi apoi rezerva copilului care este de 3/8 din moştenire, rezultând rezerva globală de 1/2 moştenire, iar cotitatea disponibilă obişnuită de 1/2 din moştenire. Apoi se calculează cotitatea disponibilă a soţului supravieţuitor care nu poate depăşi 1/4 din moştenire şi nici partea copilului care a primit cel mai puţin. Pe lângă rezerva de 1/8 din moştenire, soţul supravieţuitor mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială care va fi de 1/4 din moştenire. Astfel, în final, soţul supravieţuitor va primi 3/8 din moştenire (1/8 rezervă + 1/4 cotitatea disponibilă specială), iar copilul va primi 5/8 din moştenire (3/8 rezervă + 1/4 diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială). S-a menţionat că la stabilirea cotităţii disponibile speciale nu se va lua în calcul rezerva soţului supravieţuitor, care va reveni acestuia în mod imperativ, separat de ceea ce a primit sau, după caz, primeşte prin liberalităţi. Magistraţii Secţiei civile din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a rezervei succesorale, a cotităţii disponibile speciale şi a cotei succesorale a soţului supravieţuitor instituit legatar universal în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, în primul rând se determină rezerva succesorală a soţului supravieţuitor, conform art. 1.088 raportat la art. 972 din Codul civil (1/2 din 1/4 din întreaga masă succesorală, deci 1/8), ulterior se stabileşte rezerva succesorală a descendenţilor conform art. 1.088 raportat la art. 975 alin. (3) din Codul civil (1/2 din 3/4 din întreaga masă succesorală, deci 3/8), după care se determină cotitatea disponibilă specială în cazul în care defunctul a făcut liberalităţi neraportabile în favoarea soţului supravieţuitor şi care este de cel mult un sfert din întreaga masă succesorală, fără a putea depăşi partea descendentului care a primit cel mai puţin (în procent variabil, în funcţie de numărul descendenţilor) şi care îi revine soţului supravieţuitor conform art. 1.090 din Codul civil. Partea masei succesorale care excedează cotele de rezervă determinate şi cotitatea disponibilă specială reprezintă cotitatea disponibilă de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi, conform art. 1.089 din Codul civil. S-a considerat că determinarea concretă a cotelor soţului supravieţuitor şi a descendenţilor în speţa în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi stabilită pe calea procedurii hotărârii prealabile. Magistraţii Judecătoriei Buftea au precizat că, în toate cazurile în care defunctul a făcut liberalităţi, prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare şi indirect a rezervei moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 972 din Codul civil coroborat cu art. 1.088 din Codul civil, rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8, iar rezerva copiilor este de 3/8. Astfel, cotitatea disponibilă este de 1/2. Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă ordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţului supravieţuitor sau oricărei alte persoane, cu singura excepţie a soţului supravieţuitor dacă acesta concurează cu un copil care nu este comun celor doi soţi (de exemplu, un copil dintr-o căsătorie anterioară a defunctului), când, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cotitatea disponibilă specială de care poate beneficia soţul supravieţuitor şi care nu poate depăşi partea copilului care a luat mai puţin este de maximum 1/4 din moştenire. Deci, pe lângă rezerva sa de 1/8 din moştenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibilă de maximum 1/4, deci, în total 3/8 din moştenire. Magistraţii Judecătoriei Cornetu au apreciat că soţului supravieţuitor îi revine o cotă de 5/8, având în vedere distincţia dintre libertăţile neraportabile (astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil) la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil şi libertăţi, ca acte de dispoziţie prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. La nivelul Secţiei civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este unitar, în sensul că atât rezerva succesorală a soţului supravieţuitor, cât şi cea a descendenţilor se raportează la întreaga masă succesorală. În ipoteza în care soţul supravieţuitor este instituit legatar universal şi vine la moştenire în concurs cu un descendent al defunctului dintr-o altă căsătorie s-a opinat că se va proceda după cum urmează: se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor, care este de 1/8 din masa succesorală, apoi rezerva descendenţilor, care este de 1/2 din 3/4, adică de 3/8, se cumulează cele două rezerve rezultând 4/8 (1/2) şi se află cotitatea disponibilă ordinară prin scăderea din întreaga masă a rezervelor cumulate, rezultând 1/2. În