CASE OF TĂNASE AND CHIRTOACĂ v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

La originea cauzei se află o cerere (nr. 7/08) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către doi cetățeni ai Republicii Moldova și ai României, dl Alexandru Tănase și dl Dorin Chirtoacă („reclamanții”), la 27 decembrie 2007.

Părțile au prezentat observații scrise, iar, ulterior, au răspuns la observațiile celeilate. Suplimentar, au fost primite comentariile terței părți, Guvernul României, care și-a exercitat dreptul de a interveni (articolul 36 § 1 al Convenției și articolul 44 § 1 (b) al Regulamentului Curții). Părțile au răspuns la aceste comentarii (articolul 44 § 5 al Regulamentului Curții).

Reclamanții s-au născut în anul 1971 și, respectiv, în anul 1978 și locuiesc în Chișinău. Ei sunt ambii de etnie română și sunt politicieni moldoveni.

Republica Moldova este situată pe un teritoriu care a fost parte a României înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Populația sa avea cetățenie română, pe care a pierdut-o după anexarea teritoriului de către Uniunea Sovietică în anul 1940.

În Declarația de Independență din 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a condamnat,

În anul 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la cetățenia Republicii Moldova și a proclamat ca cetățeni ai ei,

Ambii reclamanți au obținut cetățenia Republicii Moldova ca urmași ai persoanelor care au locuit pe teritoriul Republicii Moldova înainte de 28 iunie 1940.

Tot în anul 1991 Parlamentul României a adoptat o lege nouă privind cetățenia, făcând posibilă redobândirea cetățeniei române pierdute de către foștii cetățeni români și urmașii acestora, care și-au pierdut cetățenia înainte de anul 1989, din motive neimputabile lor.

Inițial, Republica Moldova nu a permis cetățenilor săi să dețină alte cetățenii, decât în cazuri excepționale. Totuși, interdicția nu era funcțională, deoarece mulți cetățeni moldoveni, în special, urmași ai cetățenilor români, au folosit prevederile legii române pentru a redobândi cetățenia lor română pierdută. În același timp, mulți cetățeni moldoveni de obicei de o altă origine etnică, au obținut alte cetățenii, cum ar fi cea rusă, ucraineană, bulgară, turcă și altele.

În anul 2002, prevederile constituționale care interziceau multipla cetățenie au fost abrogate. La 5 iunie 2003, Parlamentul Republicii Moldova a modificat Legea cetățeniei și a abrogat interdicția care nu permitea cetățenilor moldoveni să dețină alte cetățenii (a se vedea paragraful 43 de mai jos). Potrivit modificărilor, deținătorii mai multor cetățenii aveau drepturi egale cu cei care dețineau doar cetățenia Republicii Moldova, fără vreo excepție.

La date nespecificate, reclamanții au obținut cetățenia română. Pașapoartele lor românești actuale au fost eliberate în luna decembrie 2005 și, respectiv, în luna octombrie 2006. Ulterior, ei au făcut public faptul că dețin cetățenia română.

Numărul total al cetățenilor moldoveni care au obținut cetățenia română începând cu anul 1991 nu este cunoscut, deoarece Guvernul român nu l-a făcut niciodată public. Se estimează că între anii 1991 și 2001 între 95,000 și 300,000 de cetățeni moldoveni au obținut cetățenia română.

La 4 februarie 2007, Președintele României a declarat într-un interviu că erau în jur de opt sute de mii de cetățeni moldoveni ale căror cereri de redobândire a cetățeniei române erau pendinte și că Guvernul său estima că până la sfârșitul anului 2007 această cifră va ajunge la 1.5 milioane din totalul de 3.8 milioane de cetățeni moldoveni.

În ceea ce privește numărul cetățenilor moldoveni care dețin a doua cetățenie, alta decât cea română, aceasta de asemenea nu este cunoscut. Totuși, se pare că acest număr este semnificativ și aparent cetățenia rusă este a doua cea mai populară după cea română. La 16 septembrie 2008, Ambasadorul Federației Ruse în Republica Moldova a declarat într-un interviu televizat că pe ambele maluri ale râului Nistru sunt aproximativ o sută douăzeci de mii de cetățeni moldoveni care dețin pașapoarte rusești. Guvernul Republicii Moldova a indicat în observațiile sale că o treime din populația Transnistriei deține cetățenie dublă, în timp ce un deputat comunist, dl V. Mișin, în timpul unor dezbateri parlamentare cu privire la Legea nr. 273 (a se vedea paragraful 30 de mai jos), a indicat cifra de cinci sute de mii ca un număr total aproximativ al cetățenilor moldoveni cu cetățenie dublă.

Pe parcursul ultimului deceniu, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a fost partidul politic dominant în țară, având cea mai largă reprezentare în Parlament.

În afară de Partidul Comuniștilor, există peste douăzeci și cinci de alte partide politice care au o influență considerabil mai mică. Numărul exact al acestora este dificil de precizat din cauza fluctuației continue. Din cauza poziției lor mai slabe, foarte puține din ele au reușit să treacă de pragul electoral de șase procente în alegerile parlamentare anterioare și să intre în Parlament.

În cadrul alegerilor din anul 2001, Partidul Popular Creștin Democrat a fost singurul partid, cu excepția Partidului Comuniștilor, care a reușit din douăzeci și șapte de participanți la alegeri, să treacă de unul singur pragul electoral, obținând aproximativ opt procente din voturi. Alte șase partide care au format un bloc electoral (o listă comună) au reușit să obțină aproximativ treisprezece procente din voturi. Partidul Comuniștilor a obținut aproximativ cincizeci de procente din voturi și după repartizarea proporțională a voturilor distribuite a obținut șaptezeci și unu din cele o sută unu locuri în Parlament.

În anul 2002, legislația electorală a fost modificată. Pragul electoral de șase procente a fost menținut, în timp ce a fost stabilit un nou prag electoral de nouă procente pentru blocurile electorale compuse din două partide și de doisprezece procente pentru cele compuse din trei sau mai multe partide.

În alegerile din anul 2005, din douăzeci și trei de participanți doar Partidul Popular Creștin Democrat a fost din nou singurul partid, cu excepția Partidului Comuniștilor, care a reușit să treacă pragul electoral de sinestătător, acumulând aproximativ nouă procente din voturi. Alte trei partide, unite într-un bloc electoral, au obținut aproximativ douăzeci și opt de procente din voturi, în timp ce Partidul Comuniștilor a obținut aproape patruzeci și șase de procente din voturi. După repartizarea proporțională a voturilor distribuite, Partidul Comuniștilor a obținut cincizeci și șase din o sută unu locuri în Parlament.

În luna iulie 2005, în urma criticilor permanente din partea observatorilor internaționali și a Consiliului Europei, Parlamentul a modificat Codul Electoral, stabilind pragul electoral pentru partide de patru procente, iar pentru blocurile electorale de opt procente. Comisia pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei („Comisia de la Veneția”) și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa („OSCE”) au lăudat micșorarea pragului electoral și au sugerat stabilirea unui prag similar pentru blocurile electorale, care, după părerea lor, trebuiau încurajate pentru a obține o cooperare mai bună și un guvern stabil.

În alegerile locale din luna iunie 2007, Partidul Comuniștilor a obținut aproximativ patruzeci de procente din voturi în autoritățile legislative locale. Deoarece nu există un prag electoral în alegerile locale, el a devenit un partid de opoziție în majoritatea consiliilor locale.

Mandatul actualului Parlament expiră la 5 martie 2009. Potrivit Codului Electoral, următoarele alegeri generale urmează să se desfășoare în termen de trei luni de la expirarea mandatului actualului Parlament; totuși, data exactă a următoarelor alegeri nu este cunoscută la data acestei hotărâri.

În anul 2005, dl Chirtoacă a devenit vicepreședintele Partidului Liberal, un partid de opoziție, iar în luna iunie 2007, într-o confruntare cu un candidat al Partidului Comuniștilor, el a câștigat alegerile locale în capitala Republicii Moldova, municipiul Chișinău, cu o majoritate de 61.17%, devenind primar.

La 18 iunie 2008, dl Chirtoacă a declarat într-un interviu că el va participa activ la alegerile legislative din primăvara anului 2009, dar că nu va renunța la funcția sa de primar de Chișinău, chiar dacă va fi ales. El a declarat clar că intenția sa este de a-și ajuta partidul să acumuleze cât mai multe voturi în cadrul alegerilor și că ulterior el va rămâne în continuare primar. Deținerea a două mandate este interzisă de legislația electorală a Republicii Moldova. La 1 septembrie 2008, dl Chirtoacă a reiterat într-un interviu intenția sa de a participa la alegerile legislative, fără a repeta faptul că el își va menține funcția sa de primar după alegeri. Totuși, la 13 octombrie 2008, el a făcut o declarație similară celei din 18 iunie.

Dl Tănase este un avocat care a intrat recent în politică. În luna iunie 2007, el a devenit membru al Consiliului Municipal Chișinău, iar ulterior a fost ales vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat, un partid de opoziție creat în luna ianuarie 2008.

La 10 aprilie 2008, Parlamentul Republicii Moldova a inițiat o reformă care a constat din trei modificări majore ale legislației electorale: majorarea pragului electoral de la patru procente înapoi la șase procente, interzicerea tuturor formelor de blocuri și coaliții electorale și interdicția pentru persoanele cu cetățenie dublă sau multiplă de a deveni deputați în Parlament.

Ultima modificare a legislației electorale (Legea nr. 273) a fost adoptată în prima lectură de Parlament, cu mult înainte de această dată, la 11 octombrie 2007. Potrivit proiectului de lege pregătit de Ministerul Justiției, doar persoanele care dețineau exclusiv cetățenia Republicii Moldova aveau dreptul de a ocupa funcții de răspundere în Guvern și în câteva autorități publice și de a fi candidați în alegerile legislative. Această prevedere nu era aplicabilă persoanelor care locuiesc în Transnistria. Într-o notă explicativă la proiectul de lege, viceministrul Justiției a menționat următoarele:

În timpul dezbaterilor în Parlament, mai mulți membri ai opoziției au solicitat ca proiectul de lege să fie trimis Consiliului Europei pentru o expertiză preliminară. Totuși, majoritatea a votat împotriva acestei propuneri. În schimb, opoziția a fost invitată să conteste noua lege la Curtea Constituțională a Republicii Moldova. Nicio astfel de sesizare nu a fost depusă. Mulți deputați ai opoziției au susținut că modificarea propusă era contrară articolului 17 al Convenției Europene cu privire la cetățenie, însă viceministrul Justiției a exprimat o opinie contrară, susținând că, în orice caz, Parlamentul putea să denunțe această Convenție, dacă exista vreo incompatibilitate.

La 7 decembrie 2007, proiectul de lege în cauză a fost adoptat de Parlament în lectură finală (a se vedea paragraful 44 de mai jos); totuși, ulterior, președintele țării a refuzat să-l promulge și l-a restituit Parlamentului pentru reexaminare.

Proiectul de lege a mai fost modificat, iar lista funcțiilor în Guvern și în serviciul public neaccesibile deținătorilor de cetățenie multiplă a fost redusă. Prevederile cu privire la alegerile legislative au fost de asemenea modificate în sensul că persoanelor cu două sau mai multe cetățenii li s-a permis să candideze în alegerile legislative; totuși, ele au fost obligate să informeze Comisia Electorală Centrală despre celelalte cetățenii înainte de a fi înregistrate în calitate de candidați și să renunțe la ele înainte de validarea mandatelor lor de deputați de către Curtea Constituțională (a se vedea paragraful 45 de mai jos).

La 10 aprilie 2008, noul proiect de lege a fost din nou prezentat Parlamentului de către Comisia Juridică a Parlamentului și a fost adoptat. La 29 aprilie 2008, președintele l-a promulgat, iar la 13 mai 2008 el a fost publicat în Monitorul Oficial, intrând astfel în vigoare. Celelalte două modificări ale legislației electorale au fost, de asemenea, adoptate și au intrat în vigoare în luna mai a anului 2008.

La 29 aprilie 2008, Comisia Consiliului Europei împotriva Rasismului și Intoleranței („ECRI”) a făcut public un raport datat din 14 decembrie 2007, în care ea și-a exprimat îngrijorarea față de modificările privind dubla sau multipla cetățenie:

ECRI recomandă insistent ca autoritățile moldovenești să revizuiască proiectul de lege din 11 octombrie 2007... pentru a asigura că acesta nu încalcă principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie și nici nu diminuează toate beneficiile modificărilor recente ale Legii cetățeniei, care permis multipla cetățenie”.

La 27 mai 2008, președintele Consiliului de Cooperare UE-Moldova, ministrul Afacerilor Externe al Sloveniei, Dr. Rupel, a declarat că este important ca Republica Moldova să desfășoare alegerile sale parlamentare din 2009 în conformitate cu standardele internaționale și și-a exprimat îngrijorarea față de ultimele modificări ale legislației electorale care au majorat pragul electoral la șase procente.

Într-un raport datat din 9 iunie 2008, Comitetul Adunării Parlamentare pentru Onorarea Obligațiilor și Angajamentelor de către Statele Membre ale Consiliului Europei a declarat,

În raportul lor din anul 2007 cu privire la onorarea obligațiilor și angajamentelor de către Republica Moldova (Doc. 11374), coraportorii Comitetului pentru Moldova au salutat modificările aduse Codului Electoral în anul 2005. În special, pragul pentru listele de partid a fost micșorat la 4% pentru listele prezentate de partidele politice individuale și la 8% pentru coalițiile partidelor politice ... .

Comitetul de Monitorizare a fost ... alarmat de recentele evoluții legislative în ceea ce privește Codul Electoral. În luna aprilie 2008, Parlamentul Republicii Moldova a modificat din nou Codul Electoral, majorând pragul pentru listele de partid la 6%. Mai mult, crearea „blocurilor electorale” - liste comune prezentate de o coaliție de partide politice - a fost interzisă. Aceste măsuri au provocat îngrijorări, iar comitetul a decis prompt să întrețină un schimb de opinii cu delegația moldovenească la 15 aprilie. Legislația electorală nu ar trebui modificată la fiecare doi sau trei ani, în funcție de imperativele politice. Ea trebuie să permită ca un spectru larg de forțe politice să participe la procesul politic pentru a contribui la construirea unor instituții democratice și pluraliste adevărate. Coraportorii vor examina atent recentele modificări, precum și motivele din spatele evoluțiilor legislative recente pe parcursul monitorizării pregătirii alegerilor parlamentare apropiate care urmează să se desfășoare în primăvara anului 2009.”

De asemenea, au fost exprimate îngrijorări și în Rezoluția nr. 1619 a Adunării Parlamentare adoptată la 25 iunie 2008:

Problema cu privire la reforma electorală a fost, de asemenea, ridicată la 9 iulie 2008 de către președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, dl Lluís Maria de Puig, într-un discurs adresat Parlamentului Republicii Moldova:

La 23 octombrie 2008, Comisia de la Veneția a făcut public un raport cu privire la modificările din Codul Electoral făcute în luna aprilie 2008. Raportul a exprimat opinii critice cu privire la toate aspectele reformei. În ceea ce privește modificările referitoare la deținătorii de cetățenie multiplă, el a declarat următoarele:

Dincolo de simpla chestiune cu privire la formulare, restricțiile aduse drepturilor cetățenilor nu trebuie să se bazeze pe cetățenia multiplă. Codul bunelor practici în materie electorală citează Convenția Europeană cu privire la cetățenie, ratificată de Republica Moldova în luna noiembrie 1999, care prevede, fără echivoc, că „cetățenii Statului Parte care posedă o altă cetățenie au, pe teritoriul acestui Stat Parte unde trăiesc, aceleași drepturi și obligații ca și cetățenii acestui stat”.

Mai mult, această restricție ar putea constitui o violare a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, articolele 3 al Primului Protocol și 14 al Convenției.”

Prevederile relevante ale Constituției Republicii Moldova sunt următoarele:

Conform articolului 38 al Codului jurisdicției constituționale al Republicii Moldova, Curtea Constituțională poate fi sesizată doar de președintele țării, Guvern, ministrul Justiției, Curtea Supremă de Justiție, Judecătoria Economică, Procurorul General, deputați în Parlament, fracțiuni parlamentare și de avocatul parlamentar.

Conform articolului 24 (alin. 1 și 3) al Legii cetățeniei Republicii Moldova, cu modificările de la 5 iunie 2003, cetățenia multiplă se permite în Republica Moldova, iar dobândirea de către cetățeanul Republicii Moldova a cetățeniei altui stat nu atrage pierderea cetățeniei Republicii Moldova.

Prevederile relevante ale Legii nr. 273 adoptată de Parlament la 7 decembrie 2007, dar nepromulgată de către președinte, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 273, care a intrat în vigoare la 13 mai 2008, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 595 privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Convenției Europene cu privire la cetățenie, care a intrat în vigoare în general, dar și pentru Republica Moldova, la 1 martie 2000, sunt următoarele:

Raportul explicativ la Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei (CDL-AD (2002) 23 rev), în partea relevantă, prevede următoarele:

Totuși, în practică nu atât stabilitatea principiilor fundamentale are nevoie de protecție (este puțin probabil ca acestea să fie serios contestate) cât stabilitatea unor norme mai specifice ale legislației electorale, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale și stabilirea circumscripțiilor teritoriale. Aceste trei elemente sunt frecvent, în mod corect sau incorect, considerate ca fiind factori decisivi pentru rezultatele alegerilor, de aceea trebuie luate măsuri pentru evitarea nu doar a manipulărilor în favoarea partidului aflat la putere, dar chiar și a simplelor aparențe de manipulare.

Modificarea sistemelor de vot nu e neapărat un lucru rău – acestea pot fi întotdeauna modificate spre bine – spre deosebire de modificarea lor frecventă sau chiar înaintea (în decurs de un an până la) alegerilor. Chiar și atunci când nu există intenții de manipulare, modificările vor părea a fi dictate de interesele imediate ale partidelor politice.

După ce a făcut o analiză comparativă a legislațiilor a patruzeci și două de state membre ale Consiliului Europei, Curtea a notat că majoritatea din acestea permit dubla sau multipla cetățenie. În unele din țările care interzic dubla cetățenie, în practică, prevederile care aveau scopul de a preveni deținerea multiplei cetățenii au devenit literă moartă (de exemplu, Estonia). Există patru țări în care pe lângă interdicția privind dubla cetățenie, există o prevedere suplimentară în legislația electorală sau în Constituție, care interzice persoanelor care dețin alte cetățenii să fie alese în Parlament. Aceste țări sunt Azerbaidjan, Bulgaria, Lituania și Malta. Există două țări în care persoanele cu dublă cetățenie nu sunt eligibile pentru a fi alese în Parlament doar în anumite circumstanțe: Monaco și Portugalia. În Monaco persoanele care posedă cetățenie dublă și ocupă într-o țară străină o funcție publică sau electivă, nu sunt eligibile pentru a candida. În Portugalia, pe lângă principalul teritoriu al țării, există două circumscripții, una care acoperă teritoriul țărilor europene și cealaltă care acoperă toate celelalte țări și teritoriul Macao. Un cetățean portughez, care posedă de exemplu și cetățenia franceză, nu va putea candida pentru a fi ales în Parlament în circumscripția care acoperă țările europene. Totuși, el va putea candida în celelalte două circumscripții.

Reclamanții au pretins că interdicția care împiedică cetățenii Republicii Moldova, care dețin alte cetățenii, să fie aleși în Parlament constituie o ingerință în dreptul lor de a candida în cadrul unor alegeri libere și, dacă sunt aleși, de a-și exercita mandatele lor în Parlament, astfel asigurându-se libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Ei s-au bazat pe articolul 3 al Protocolului nr. 1, care prevede următoarele:

De asemenea, ei au pretins în temeiul articolului 14 combinat cu articolul 3 al Protocolului nr. 1 că au fost discriminați față de alți cetățeni moldoveni care dețin dublă cetățenie și locuiesc în Transnistria. Ei s-au bazat pe articolul 14 al Convenției, care prevede următoarele:

Argumentele părților

Guvernul a susținut că reclamanții nu puteau pretinde că sunt victime în sensul articolului 34 al Convenției și că cererea lor constituie o

În primul rând, reclamanții au depus cererea la Curte cu mult timp înainte ca legea în cauză să fie promulgată de către președinte și să intre în vigoare. Prin urmare, legea contestată nu putea avea niciun efect negativ asupra reclamanților în acea perioadă. Cu atât mai mult campania electorală în Republica Moldova încă nu începuse.

În al doilea rând, legislația contestată nu prezintă vreun risc sau dezavantaj pentru reclamanți, chiar și acum, după adoptarea ei. În acest sens, Guvernul a susținut că nu există o legătură suficient de directă între reclamanți și detrimentul pe care ei pretind că l-ar suferi ca rezultat al noii legislații. Atât Partidul Liberal cât și Partidul Liberal Democrat, ai căror vicepreședinți sunt reclamanții, nu au participat vreodată la alegeri legislative. Partidul Liberal a participat la alegerile locale din anul 2007 și a obținut un rezultat foarte modest la nivel național, în timp ce Partidul Liberal Democrat nu a participat nici măcar la alegerile locale.

Mai mult, reclamanții nu și-au susținut prin probe intențiile de a candida în alegerile parlamentare din anul 2009 și nu au prezentat vreo probă care să dovedească că partidele lor au intenția de a include numele lor pe listele candidaților. Scrisorile de la partidele lor (a se vedea paragraful 59 de mai jos) nu au dovedit o astfel de intenție, deoarece partidele erau parțiale în favoarea reclamanților și le-ar fi dat acestora orice scrisoare pentru a-și prezenta cauza în fața Curții. Totuși, chiar dacă presupunem că scrisorile sunt valabile, partidele lor pot să-și schimbe opiniile în orice moment. Mai mult, potrivit Guvernului, președintele Partidului Liberal Democrat are un interes personal în această cauză, deoarece și el a fost cetățean român.

O altă probă cu privire la caracterul

În ceea ce-l privește pe dl Tănase, Guvernul a susținut că, în orice caz, nu era clar dacă el întrunea condițiile pentru a participa la alegerile legislative, deoarece potrivit pașaportului său românesc el are domiciliul în România, pe când legislația electorală a Republicii Moldova prevede că la alegerile legislative pot participa numai persoanele domiciliate în Republica Moldova.

Reclamanții au contestat argumentele Guvernului cu privire la statutul lor de victimă. Referindu-se la declarația că ei nu au dovedit intenția partidelor lor de a-i include pe listele de candidați, ei au prezentat două scrisori în care președinții Partidului Liberal și al Partidului Liberal Democrat au confirmat intenția partidelor de a include ambii reclamanți pe listele candidaților.

Referindu-se la declarația dlui Chirtoacă din luna iunie 2008, în care el a spus presei că va participa la alegerile legislative, dar că își va păstra funcția sa de primar, indiferent de rezultatele alegerilor, reclamanții au susținut că o astfel de declarație a fost logică doar în circumstanțele în care legea nu le-ar permite acestora să devină deputați, ci numai să participe la alegeri. Reclamanții au făcut referire la un alt interviu din 1 septembrie 2008 în care dl Chirtoacă a reiterat intenția sa de a participa la alegeri, dar nu și intenția de a rămâne primar după alegeri.

În ceea ce privește argumentul Guvernului cu privire la domiciliul dlui Tănase, reclamanții au susținut că domiciliul permanent al acestuia este evident la Chișinău. El dispune de proprietăți doar în Chișinău în comun cu soția și copiii săi. Copiii săi merg la școală în Chișinău. El este membru al Consiliului Municipal Chișinău și de la alegerea sa în luna iunie 2007 el nu a lipsit de la nicio ședință a Consiliului. El este prezent, în mod regulat, în media locală. Potrivit ștampilelor din pașaportul său, pe parcursul ultimilor trei ani el s-a aflat doar douăzeci și opt de zile în România.

Reclamanții au declarat că faptul că partidele lor nu au participat vreodată la alegeri legislative nu înseamnă că ele erau împiedicate să facă acest lucru în viitor. Mai mult, Partidul Liberal Democrat, fiind creat în luna ianuarie 2008, nu a avut nici măcar o oportunitate de a participa la alegeri. În orice caz, potrivit reclamanților, ambele partide au șanse bune de a intra în Parlament în anul 2009.

Referindu-se la declarația Guvernului că cererea a fost depusă înainte ca legea contestată să intre în vigoare și că ei ar fi trebuit să aștepte până după alegeri, pentru a putea fi considerate victime în sensul Convenției, reclamanții au susținut că la data comunicării cauzei legea respectivă era în vigoare și că așteptarea până după alegeri ar fi făcut iluzorie protecția pe care Curtea ar fi putut s-o ofere. În ceea ce privește ultimul aspect menționat, ei au citat jurisprudența Curții conform căreia Convenția protejează drepturi care sunt practice și efective, dar nu teoretice și iluzorii.

Reclamanții au făcut referire la jurisprudența Curții potrivit căreia o persoană poate pretinde că o lege îi încalcă drepturile, chiar și în absența unei măsuri individuale de implementare, dacă persoana trebuie să-și modifice conduita sau dacă ea riscă să fie persecutată, sau dacă persoana face parte dintr-un grup de persoane care riscă să fie direct afectat de lege. În acest sens, reclamanții au susținut că ei nu s-au plâns pur și simplu de o lege pe care nu o consideră bună, dar au ridicat obiecții cu privire la efectele acestei legi asupra propriilor lor vieți. Ei, în mod clar, au intenția să participe la viitoarele alegeri legislative și să devină deputați, iar legea în cauză îi împiedică să facă acest lucru din cauza dublei cetățenii. Cetățenia română este foarte importantă pentru ei, deoarece ea este cetățenia părinților și bunicilor lor și ei nu sunt gata să renunțe la ea. Prin urmare, ei riscă să fie direct afectați de legislația contestată în viitorul apropiat.

Guvernul român a susținut poziția reclamanților. Potrivit lui, situația reclamanților se aseamănă foarte mult cu situația a două femei reclamante în cauza

Referindu-se la declarațiile dlui Chirtoacă că el nu va renunța la funcția sa de primar, chiar dacă va fi ales (a se vedea paragraful 27 de mai sus), Guvernul român a declarat că aceasta a fost doar o declarație politică, dar nu o manifestare de voință care să implice efecte concrete.

În continuare, Guvernul român a susținut că protecția oferită de Curte ar fi iluzorie dacă, pentru a depune o cerere la Curte, reclamanții ar fi trebuit să aștepte până după alegeri, când ar fi fost direct afectați de legislația contestată.

Aprecierea Curții

Curtea reiterează că pentru ca o persoană fizică, o organizație neguvernamentală sau un grup de particulari să poată sesiza Curtea printr-o cerere în temeiul articolului 34, aceștia trebuie să poată pretinde că sunt victime ale unei încălcări a drepturilor recunoscute în Convenție. Pentru a putea pretinde că este victimă a unei încălcări, o persoană trebuie să fie direct afectată de măsura contestată. Prin urmare, Convenția nu prevede depunerea unei

Curtea notează că primul reclamant este un politician activ și bine cunoscut, care a declarat, în mod clar, intenția sa de a candida în cadrul alegerilor legislative din anul 2009 și de a-și exercita mandatul de deputat, dacă va fi ales. De asemenea, ea notează că primul reclamant a declarat că, din motive personale, nu are intenția să renunțe la dubla sa cetățenie. Prin urmare, primul reclamant este direct afectat de Legea nr. 273, deoarece, dacă el va fi ales, el va trebui să facă o alegere dificilă între a fi deputat și a renunța la cetățenia sa dublă. Mai mult, deoarece participarea în cadrul alegerilor parlamentare necesită investiții personale și efort considerabile, faptul cunoașterii că, după alegeri, lui s-ar putea să i se ceară să facă această alegere, va afecta, fără îndoială, reclamantul încă de la începutul campaniei electorale și nu doar în eventualitatea în care el este ales. Chiar dacă el decide să depună efort și să continue campania sa, există totuși riscul ca el să piardă voturi, deoarece electoratul va fi, de asemenea, conștient că există posibilitatea că el va decide să nu accepte mandatul, dacă acest lucru va presupune pierderea cetățeniei sale duble.

Guvernul pârât a mai susținut că primul reclamant ar fi trebuit să aștepte până după alegeri și apoi să depună cererea sa. Curtea reamintește că obiectul și scopul Convenției, care este un instrument de protecție a drepturilor omului, cer ca prevederile acesteia să fie interpretate și aplicate astfel încât aceste prevederi să nu fie teoretice sau iluzorii, dar practice și efective (a se vedea

Guvernul pârât a pus la îndoială întrunirea condițiilor prevăzute de legislație de către dl Tănase. În special, el a atras atenția Curții asupra mențiunii din pașaportul românesc al acestuia cu privire la domiciliul lui în București. Curtea respinge această afirmație, deoarece din observațiile primului reclamant și din documentele prezentate de el rezultă clar că unicul său domiciliu este la Chișinău, și nu la București.

În aceste circumstanțe, Curtea conchide că dl Tănase poate pretinde că este o victimă în sensul articolului 34 al Convenției. Prin urmare, obiecția Guvernului în privința acestuia trebuie respinsă.

În ceea ce-l privește pe dl Chirtoacă, Curtea notează că în conformitate cu legislația Republicii Moldova pentru el este imposibil de a cumula funcțiile de primar și de deputat în Parlament. Din declarațiile în presă ale dlui Chirtoacă (a se vedea paragraful 27 de mai sus) rezultă, în mod clar, că el nu are intenția să abandoneze funcția sa de primar al municipiului Chișinău pentru mandatul de deputat. Prin urmare, Curtea consideră că el nu este afectat de acele prevederi ale Legii nr. 273 pe care el le contestă și că el nu poate pretinde că este victimă în această cauză.

Argumentele părților

Potrivit Guvernului, dl Tănase nu a epuizat căile de recurs interne disponibile, și anume, el nu a depus o plângere la avocatul parlamentar, care, la rândul său, putea să conteste prevederile contestate la Curtea Constituțională. Guvernul a prezentat copii ale cererilor depuse de avocatul parlamentar la Curtea Constituțională în trecut și a susținut că o plângere adresată avocatului parlamentar este o cale de recurs internă efectivă.

Dl Tănase a susținut că o plângere adresată avocatului parlamentar nu reprezenta o cale de recurs efectivă conform legislației naționale, deoarece nu există o obligație legală a avocatului parlamentar să accepte o astfel de plângere și s-o transmită Curții Constituționale. Avocatul parlamentar are o competență pur discreționară de a face acest lucru. Reclamantul a prezentat date statistice potrivit cărora în anul 2007 avocatul parlamentar a primit 1,714 plângeri, dintre care doar în trei cauze a fost sesizată Curtea Constituțională.

Guvernul român a notat că în conformitate cu legislația Republicii Moldova avocatul parlamentar poate respinge o plângere și că persoanele aflate în situația reclamanților nu aveau acces direct la Curtea Constituțională. El consideră că această situație este similară cu cea din cauzele

Aprecierea Curții

Curtea reamintește că scopul articolului 35 § 1 al Convenției este de a acorda Statelor Contractante posibilitatea de a preveni sau de a remedia încălcările de care sunt acuzate, înainte ca aceste acuzații să fie prezentate Curții. Prin urmare, statele nu vor fi chemate să răspundă pentru acțiunile lor în fața unei autorități internaționale înainte de a fi avut posibilitatea de a remedia chestiunile prin intermediul propriilor lor sisteme de drept (a se vedea, de exemplu,

În conformitate cu articolul 35 § 1 al Convenției, reclamantul, în mod normal, ar trebui să aibă acces la remediile care sunt accesibile și suficiente pentru a permite redresarea în ceea ce privește încălcările pretinse. Existența remediilor în cauză trebuie să fie suficient de certă nu numai în teorie, dar și în practică, fără de care ele vor fi lipsite de accesibilitatea și eficiența necesare (a se vedea, printre altele,

Curtea notează că în această cauză dl Tănase nu putea să se plângă direct la Curtea Constituțională (a se vedea paragraful 42 de mai sus), deoarece el nu face parte din categoriile de persoane sau entități care au dreptul de a sesiza Curtea Constituțională. Curtea conchide că cererea dlui Tănase nu poate fi declarată inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de recurs interne și, prin urmare, obiecția Guvernului se respinge.

Curtea constată că această cerere este inadmisibilă în ceea ce-l privește pe dl Chirtoacă. Referitor la partea cu privire la dl Tănase (în continuare „reclamantul”), Curtea consideră că ea ridică chestiuni de fapt și de drept care sunt suficient de serioase încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului și că niciun temei pentru declararea ei inadmisibilă nu a fost stabilit. Prin urmare, Curtea declară această parte a cererii admisibilă. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acesteia.

Argumentele aduse de reclamant

Reclamantul a susținut că Legea nr. 273 este inaccesibilă, iar efectele ei sunt imprevizibile și că ea i-a încălcat dreptul său de a candida în alegeri, prin limitarea accesului în Parlament al cetățenilor moldoveni care dețin și alte cetățenii. El a subliniat că nu intenționează să renunțe la cetățenia sa română, pe care a obținut-o prin naștere. În opinia sa, măsura aplicată în ajunul alegerilor din anul 2009 este antidemocratică și disproporțională.

Referindu-se la argumentele Guvernului cu privire la analiza comparativă a legislațiilor altor state, reclamantul a susținut că în Azerbaidjan, Bulgaria și Lituania dubla cetățenie este interzisă în general, în timp ce restul statelor la care a făcut referire Guvernul nu sunt deloc relevante în această cauză.

Reclamantul a susținut că ingerința în cauză trebuie apreciată în lumina evoluției politice din Republica Moldova și, în acest context, a subliniat identitatea etnică a populației din Republica Moldova și România și că o foarte mare parte a populației Republicii Moldova deține sau aspiră să dețină cetățenia română.

În continuare, el a mai susținut că Legea nr. 273 face parte dintr-un plan mai lărgit al Partidului Comuniștilor de a diminua sau exclude șansele opoziției în viitoarele alegeri și s-a referit la ridicarea pragului electoral de la 4 la 6%, la interzicerea blocurilor electorale și la alte măsuri care, în opinia sa, servesc intereselor electorale ale Partidului Comuniștilor. De asemenea, reclamantul a menționat că toate aceste măsuri au fost criticate de către Consiliul Europei.

Potrivit reclamantului, ingerința în această cauză nu a urmărit un scop legitim. El a susținut că interesul de a asigura loialitatea deputaților față de Republica Moldova nu este real și a adus ca exemplu cazul dlui Mihail Sidorov, fost „ministru al Justiției” al „Republicii Moldovenești Nistrene”, care actualmente este deputat comunist. Codul penal al Republicii Moldova conține astfel de infracțiuni ca trădarea de patrie, spionajul și divulgarea secretului de stat. Mai mult, autorii Legii nr. 273 nu au putut indica vreun caz de lipsă de loialitate a unei persoane care deține cetățenie dublă sau multiplă.

Referindu-se la proporționalitatea ingerinței, reclamantul a susținut că restricțiile impuse dreptului său de a candida în cadrul alegerilor erau discriminatorii față de alți cetățeni ai Republicii Moldova, care nu dețin cetățenie dublă și a invocat articolul 17 al Convenției Europene cu privire la cetățenie.

De asemenea, reclamantul a susținut că Legea nr. 273 a încălcat libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, deoarece un număr foarte mare de alegători cu cetățenie dublă vor fi lipsiți de dreptul de a vota pentru cineva ca ei.

Argumentele aduse de Guvernul Republicii Moldova

Guvernul a subliniat din nou că această cerere a fost prematură în momentul depunerii sale și că Legea nr. 273 a fost promulgată de către Președinte doar patru luni mai târziu. De asemenea, el a susținut că în conformitate cu Legea nr. 273, după ce este ales, pentru validarea mandatului său de către Curtea Constituțională, un candidat trebuie doar să demonstreze inițierea procedurii de renunțare la cealaltă cetățenie. Presupunerea că procedura nu ar fi vreodată dusă până la capăt nu poate servi conform legislației în vigoare drept temei pentru revocarea unui mandat de deputat.

Referindu-se la scopul ingerinței, Guvernul a susținut că aceasta urmărește câteva scopuri, cum ar fi asigurarea loialității deputaților față de Republica Moldova, apărarea independenței și a existenței statului și garantarea securității statului. În cele din urmă, obligația candidaților de a aduce la cunoștință celelalte cetățenii pe care le dețin, atunci când candidează pentru a fi aleși în Parlament, a fost menită să servească scopului legitim de informare adecvată a alegătorilor despre toate calitățile candidaților.

Curtea subliniază în primul rând că articolul 3 al Protocolului nr. 1 consacră un principiu caracteristic unei democrații efective și, astfel, este de o importanță primordială în sistemul Convenției. Democrația constituie un element fundamental al „ordinii publice europene”, iar drepturile garantate de articolul 3 al Protocolului nr. 1 sunt cruciale pentru instituirea și menținerea temeliilor unei democrații efective și semnificative guvernată de supremația legii (a se vedea cea mai recentă cauză și, printre multe altele,

Alegerile libere și libertatea de exprimare și, în special, libertatea dezbaterilor politice formează temelia oricărei democrații (a se vedea

Mai mult, această restricție ar putea constitui o violare a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, articolele 3 al Primului Protocol și 14 al Convenției.”

Deși jurisprudența Curții a făcut distincție între drepturile „active” și „pasive” garantate de articolul 3 al Protocolului nr. 1, nu poate fi trecut cu vederea faptul că ambele aceste aspecte constituie, în mod reciproc, componente decisive ale garanției fundamentale prevăzute de acest articol, și anume libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Din acest motiv, este esențial de a examina într-o manieră holistică impactul pe care restricțiile impuse asupra oricărui drept l-ar putea avea asupra asigurării garanției menționate mai sus. Cu alte cuvinte, există o interdependență și Curtea trebuie să fie vigilentă astfel încât să se asigure că impedimentele aduse dreptului de a fi ales în Parlament nu se răsfrâng negativ asupra dreptului cetățenilor de a vota în funcție de percepția lor cu privire la candidatul care le va promova cel mai bine interesele în Parlament. Posibilele consecințe negative pentru libera exprimare a opiniei poporului și valoarea pluralismului nu pot fi ignorate.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

Reclamantul nu a formulat pretenții cu titlu de prejudiciu material sau moral.

Reclamantul a pretins EUR 3,860 cu titlu de costuri și cheltuieli angajate în fața Curții. El a prezentat o listă detaliată a timpului de lucru și o copie a unei chitanțe, care confirma plata de către el avocatului său a întregii sume pretinse.

Guvernul a considerat suma pretinsă excesivă și a contestat numărul de ore lucrate de avocatul reclamantului.

Curtea acordă întreaga sumă pretinsă.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcție de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.