ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4073/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4073/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului constată următoarele:
Prin
sentința nr. 372/LC din 28 iunie 2010, Tribunalul Satu Mare a respins excepția
netimbrării acțiunii formulate de pârâta SC I.I. SRL și a admis acțiunea civilă
formulată de reclamantul D.V., împotriva pârâților SC G.C. SRL prin
administrator judiciar C.L.J. Sprl, SC I.I. SRL, T.I., T.M. și B.S.F., și în
consecință:
A constatat că între reclamantul D.V.
și pârâții SC G.C. SRL prin reprezentant legal B.S.F. pe de o parte și B.S.F.
personal a intervenit contractul de împrumut din 5 octombrie 2010 autentificat
la B.N.P., B. și contractul de împrumut sub semnătură privată cu data certă din
9 octombrie 2006, încheiat la Cabinet individual de avocatură A.I. privind
împrumutul sumei de 55.000 euro.
A dispus obligarea în solidar a celor
doi pârâți la restituirea sumei împrumutate, respectiv 55.000 euro echivalent
cu dobânzile aferente la data plății și s-a dispus anularea contractului de
vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2008, privind imobilul înscris
în C.F., nedef. Micula, curte, construcții suprafață 1.000 mp și C.F., nedef. Micula,
curți și construcții în suprafață de 1.000 mp.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus
anularea încheierilor din C.F. și restabilirea situației anterioare vânzării,
în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții anularea
contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul casă și teren
înscris în C.F., Micula și obligarea în solidar a pârâților la restituirea
sumei de 55.000 euro, sumă împrumutată potrivit contractului de împrumut
încheiat la data de 5 octombrie 2006, respectiv 9 octombrie 2006.
S-a reținut că, deși prezenta acțiune
nu este întemeiată pe dispozițiile art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006, scopul
urmărit de pârâtul B.S.F. este același ca și cel prevăzut de textul legal
menționat, respectiv intenția de fraudare a creditorilor și a creditorului
persoană fizică, tară intenția de restituire a împrumutului.
În continuare, s-a reținut că pârâtul
a urmărit insistent fraudarea reclamantului care l-a împrumutat cu o sumă
foarte mare de bani, iar ulterior a căutat să devină insolvabil prin încheierea
contractului de vânzare-cumpărare, actul de împrumut cu reclamantul fiind
ascuns de acesta.
Împotriva acestei sentințe, au
declarat apel SC I.I. SRL prin administratori T.Z.I. și T.M., iar prin Decizia
nr. 10/2011/A/C din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâților apelanți și a admis apelul, a modificat în parte
sentința primei instanțe, în sensul respingerii cererii de anulare a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2008. Prin
aceeași decizie, a fost respinsă cererea de anulare a încheierilor de C.F. din
2008, precum și cererea referitoare la restabilirea situației anterioare
vânzării în cartea funciară. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței
și au fost obligați intimații să plătească suma de 6.200 lei cheltuieli de
judecată în favoarea apelanților.
Analizând hotărârea primei instanțe,
ca urmare a efectului devolutiv al acestei căi de atac, în ceea ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților apelanți, instanța de
apel a reținut că. este neîntemeiată, cu motivarea că pârâții apelanți sunt
cumpărători ai imobilului a cărui vânzare-cumpărare s-a atacat, fiind părți
contractante în contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat
a se constata. Pentru acest capăt de cerere vizând desființarea pe calea
acțiunii pauliene a vânzării efectuate de debitorul reclamantului, pârâții
cumpărători ai imobilului au calitate procesual pasivă, fiind subiecți pasivi
ai raportului juridic dedus judecății.
Cu privire la fondul cauzei deduse
judecății, în limitele cererii de apel formulate, instanța de apel a reținut că
motivele de apel privitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege
pentru admiterea acțiunii pauliene formulate sunt fondate.
Astfel, s-a reținut că potrivit
prevederilor art. 975 C. civ., pentru admisibilitatea unei acțiuni revocatorii
formulate de creditor este necesar a se îndeplini mai multe condiții, respectiv
dovedirea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditorului
împotriva debitorului ce încheie actul, a producerii unui prejudiciu
creditorului prin încheierea actului, în sensul producerii sau măririi stării
de insolvabilitate, a existenței unei fraude a debitorului la încheierea
actului în sensul provocării conștiente a insolvabilității, precum și a unei
complicități la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul cu titlu
oneros, în sensul cunoașterii de către terț a faptului că debitorul prin
încheierea actului își provoacă ori mărește insolvența.
Reclamantul creditor D.V. a invocat
existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 55.000 euro
împotriva pârâtei intimate SC G.C. SRL, consemnată în contractul de împrumut
încheiat la data de 9 octombrie 2006. Prima instanță a dispus obligarea acestei
pârâte intimate în solidar cu pârâtul B.S. la restituirea sumei de 55.000 euro
în favoarea creditorului reclamant, reținând că acesta deține atât împotriva
societății vânzătoare a imobilului cât și a pârâtului, fost reprezentant legal
al acesteia, o creanță certă, lichidă și exigibilă. Având în vedere că aceste
părți obligate la plată prin hotărârea apelată, nu au declarat apel în cauză,
constatarea primei instanțe sub acest aspect a intrat în puterea lucrului
judecat.
Cât privește îndeplinirea în cauză a
condițiilor referitoare la prejudiciul cauzat reclamantului prin vânzarea
imobilului și a fraudei comise de debitor la încheierea actului, s-a reținut că
acestea sunt îndeplinite în cauză, însă nu s-a tăcut dovada complicității
terților cumpărători, respectiv pârâților apelanți, la încheierea contractului
de vânzare-cumpărare.
Astfel, din probatoriul administrat în
cauză, a rezultat că societatea pârâtă vânzătoare SC G.C. SRL, prin vânzarea
imobilului și-a mărit starea de insolvență, reclamantul fiind în imposibilitate
de a-și recupera creanța, atât de la societate cât și de la reprezentantul ei
legal.
În prezent, societatea vânzătoare se
află în stare de insolvență, fiind supusă procedurii reglementate de Legea nr.
85/2006, reprezentantul legal al societății neprocedând la înregistrarea în
evidența contabilă a vânzării imobilului și a prețului obținut din vânzare.
S-a mai reținut că în înscrisul sub
semnătură privată ce consemnează acordarea împrumutului de 55.000 euro către
societatea vânzătoare, aceasta își asumă obligația ca în cazul vânzării
imobilului din litigiu, din prețul vânzării să restituie împrumutul luat, dar
după vânzarea efectuată nu s-a procedat în sensul celor convenite.
S-a apreciat însă că această atitudine
a reprezentantului legal al societății vânzătoare nu poate fi imputată
pârâților, cumpărători ai imobilului deoarece aceștia nu răspund pentru faptele
personale ale altor persoane.
S-a mai reținut că la data perfectării
acordului de voință dintre societatea debitoare vânzătoare și apelanții pârâți
cumpărători, în evidențele de carte funciară nu existau înscrieri cu privire la
sarcini ale imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare și nici la
registrul comerțului nu s-a tăcut dovada că anterior, ori la momentul
încheierii contractului, ar fi existat înscrieri care dacă ar fi fost cunoscute
de cumpărători, ar fi denotat o complicitate la fraudă.
Pârâții au demarat negocierile cu
reprezentantul societății vânzătoare în urma anunțului de vânzare a imobilului
prin publicitate efectuat de vânzătoare, procedând anterior încheierii
contractului la efectuarea diligentelor pe care oricare cumpărător de bună
credință le face atunci când intenționează să cumpere un imobil, respectiv
consultarea evidențelor de carte funciară privitoare la imobil și a celor de la
registrul comerțului privind pe societatea cumpărătoare, evidențe din care nu a
rezultat existența unor impedimente la cumpărarea imobilului.
S-a mai reținut că din Dosarul
executional nr. 192/2008 întocmit de executorul judecătoresc D.G.R., rezultă că
în perioada negocierilor vânzării imobilului și la momentul vânzării acestuia,
era în curs executarea silită pornită de reclamant împotriva pârâtului B.S. și
nu împotriva societății vânzătoare SC G.C. SRL. în cadrul acestei executări
silite, s-au scos la vânzare și s-au indisponibilizat părțile sociale deținute
de persoana fizica B.S. în cadrul societății vânzătoare a imobilului și nu
bunurile societății comerciale, societatea având un patrimoniu distinct și
separat de patrimoniul personal al asociaților săi.
La registrul comerțului s-a efectuat
înregistrarea procesului verbal de sechestru al acțiunilor deținute de pârâtul
B.S. întocmit la data de 23 septembrie 2008 prin încheierea judecătorului
delegat din data de 22 octombrie 2008, dată ulterioară celei la care s-a
încheiat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv 17 octombrie 2008.
De asemenea, s-a reținut că în cauză
nu s-a făcut dovada existenței unor legături de prietenie, afinitate ori
rudenie între părțile contractante ale contractului de vânzare-cumpărare, ori a
reprezentanților legali ai acestora, pentru a se putea prezuma cunoașterea
stării de fapt dintre reclamant și debitorii săi, de către cumpărători și a
intenției de fraudă urmărită de societatea vânzătoare prin reprezentantul ei
legal.
În ceea ce privește faptele personale
ale reprezentantului legal al societății vânzătoare privitoare la
neînregistrarea în contabilitate a operațiunii de vânzare a imobilului,
vânzarea lui fără a fi reevaluat ori sub valoarea contabilă, s-a reținut că nu
pot fi imputate pârâților cumpărători ai imobilului, care nu au vreo obligație
legală de a verifica îndeplinirea obligațiilor legale ale altor persoane fizice
sau juridice.
Cât privește prețul vânzării
imobilului din litigiu s-a reținut că nu s-a dovedit că nu ar fi unul real și
serios, rezultat în urma negocierilor dintre părți, iar existența unei
diferențe, între valoarea contabilă a imobilului de 259.966 lei și prețul
vânzării de 213.614 lei, poate fi justificată, deoarece prețul de vânzare al
unui imobil este dat de nivelul prețurilor de piață existente la momentul
vânzării și de negocierile ce se poartă între părți, negocieri în urma cărora
se stabilește de comun acord prețul vânzării.
În consecință, instanța de apel a
concluzionat că în cauză nu s-a dovedit că apelanții pârâți, cumpărători ai imobilului,
au cunoscut la momentul încheierii contractului că prin încheierea actului,
societatea vânzătoare devine insolvabilă și că sunt complice la frauda urmărită
de vânzător și nefiind dovedită această complicitate la fraudă a cumpărătorilor
imobilului, aceștia fiind de bună credință, nu se poate reține îndeplinirea
condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii
formulate.
Împotriva deciziei sus menționate, au
declarat recurs reclamantul D.V. și pârâta C.L.J. Sprl Satu Mare administrator
judiciar al SC G.C. SRL Satu Mare.
Prin recursul său, reclamantul D.V. a
invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a
solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat
de SC I.I. SRL prin administratori T.Z.I. și T.M. și menținerea ca temeinică și
legală a sentinței primei instanțe.
În argumentarea motivului de
nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că soluția
este contrară probelor administrate în cauză din care rezultă că vânzarea
imobilului s-a făcut cu rea-credință, în scopul sustragerii de la plata
datoriei, deși erau demarate formele de executare silită. A mai susținut
recurentul-reclamant că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc
D.G.R. a fost comunicat societății debitoare și depus la O.R.C., din 8
octombrie 2008, iar încălcarea de către unicul asociat al societății a
interdicției de a dispune de activele societății sechestrate atrage nulitatea
actelor de dispoziție.
În continuare, a susținut recurentul-reclamant
că din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă caracterul fraudulos al
înstrăinării, având în vedere neînregistrarea în contabilitatea debitoarei a
contractului de împrumut, că vânzarea s-a făcut cu mult sub valoarea contabilă
iar sumele realizate din vânzare nu au fost evidențiate în contabilitate. În
urma acestei vânzări frauduloase, s-a susținut că societatea a intrat în
incapacitate de plată, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. l
lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat în cauză,
pârâta C.L.J. Sprl Satu Mare administrator judiciar al SC G.C. SRL Satu Mare a
solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii capătului de
cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere
calitatea sa procesuală, de pârâtă, astfel că în speță nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Recursul reclamantului D.V. este
nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. are în vedere controlul de nelegalitate în ceea ce privește lipsa de
temei legal a hotărârii recurate ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Din această perspectivă, se constată
că deși recurentul-reclamant a invocat motivul de nelegalitate sus menționat,
nu a argumentat în mod concret critici referitoare la dispoziția legală pretins
a fi fost încălcată sau aplicată greșit de către instanță. Mai mult, se
constată că susținerile recurentului-reclamant privesc stabilirea situației de
fapt și modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate în cauză,
aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală,
acestea vizând temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.
Cu toate acestea, examinând decizia
atacată, prin prisma criticilor formulate, se constată că dezlegarea dată este
rezultatul interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente
în cauză. Astfel, în mod corect s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 975
C. civ., creditorii pot ataca actele viclene tăcute de debitor în prejudiciul
drepturilor lor, însă pe lângă dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile
și a producerii unui prejudiciu creditorului în sensul producerii sau măririi
stării de insolvabilitate, reclamantul trebuia totodată, să facă dovada fraudei
debitorului și a complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a
încheiat actul fraudulos. Or, din această perspectivă, soluția recurată este
temeinică și legală, având în vedere că la data încheierii contractului de
vânzare-cumpărare, 17 octombrie 2008, în evidențele de carte funciară sau ale O.R.C.
nu existau înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului sau mențiuni ce ar
fi putut conduce la concluzia de complicitate la fraudă, astfel că, în mod
corect a statuat instanța de apel că nu sunt întrunite condițiile cumulative
prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii formulate.
Așa fiind, pentru considerentele ce
preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului
D.V. va fi respins ca nefondat.
Recursul pârâtei C.L.J. Sprl este
fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.
proc. civ., partea căzută în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata
cheltuielilor de judecată.
În speță, se constată că recurenta
C.L.J. Sprl administrator judiciar al SC G.C. SRL a avut calitatea de pârâtă,
împreună cu B.S.F. și SC I.I. SRL, cea din urmă având calitatea de apelantă.
Or, față de soluția pronunțată în apel și calitatea părților din dosar, se
constată că în mod greșit a fost obligată recurenta-pârâtă la plata
cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală.
Pentru aceste considerente, recursul
pârâtei C.L.J. SPRL administrator judiciar al SC G.C. SRL va fi admis, cu
consecința modificării în parte a deciziei recurate, în sensul înlăturării
obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată în calea de atac a
apelului.
În ceea ce privește cererea
intimaților-pârâți SC I.I. SRL Satu Mare, T.Z.I. și T.M. de obligare a
recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă, cu
motivarea că înscrisurile aflate la fila 45 din dosar (factura din 5 septembrie
2011 și O.P nr. 1 din 09 septembrie 2011) nu fac dovada plății onorariului de
avocat pentru prezenta cauză, având în vedere că se menționează contractul de
asistență juridică din 22 iulie 2011, iar împuternicirea avocațială (fila 26) a
fost eliberată în baza contractului de asistență juridică din 08 august 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat
de reclamantul D.V. împotriva Deciziei nr. 10/A/C din 1 februarie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal.
Admite recursul declarat de pârâta
C.L.J. Sprl Satu Mare administrator judiciar al SCA G.C. SRL Satu Mare
împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură
obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
13 decembrie 2011.