ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4073/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4073/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 372/LC din 28 iunie 2010, Tribunalul Satu Mare a respins excepția netimbrării acțiunii formulate de pârâta SC I.I. SRL și a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul D.V., împotriva pârâților SC G.C. SRL prin administrator judiciar C.L.J. Sprl, SC I.I. SRL, T.I., T.M. și B.S.F., și în consecință: A constatat că între reclamantul D.V. și pârâții SC G.C. SRL prin reprezentant legal B.S.F. pe de o parte și B.S.F. personal a intervenit contractul de împrumut din 5 octombrie 2010 autentificat la B.N.P., B. și contractul de împrumut sub semnătură privată cu data certă din 9 octombrie 2006, încheiat la Cabinet individual de avocatură A.I.
privind împrumutul sumei de 55.000 euro. A dispus obligarea în solidar a celor doi pârâți la restituirea sumei împrumutate, respectiv 55.000 euro echivalent cu dobânzile aferente la data plății și s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2008, privind imobilul înscris în C.F., nedef. Micula, curte, construcții suprafață 1.000 mp și C.F., nedef. Micula, curți și construcții în suprafață de 1.000 mp. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus anularea încheierilor din C.F. și restabilirea situației anterioare vânzării, în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții anularea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul casă și teren înscris în C.F., Micula și obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 55.000 euro, sumă împrumutată potrivit contractului de împrumut încheiat la data de 5 octombrie 2006, respectiv 9 octombrie 2006. S-a reținut că, deși prezenta acțiune nu este întemeiată pe dispozițiile art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006, scopul urmărit de pârâtul B.S.F. este același ca și cel prevăzut de textul legal menționat, respectiv intenția de fraudare a creditorilor și a creditorului persoană fizică, tară intenția de restituire a împrumutului.
În continuare, s-a reținut că pârâtul a urmărit insistent fraudarea reclamantului care l-a împrumutat cu o sumă foarte mare de bani, iar ulterior a căutat să devină insolvabil prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, actul de împrumut cu reclamantul fiind ascuns de acesta. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel SC I.I. SRL prin administratori T.Z.I. și T.M., iar prin Decizia nr. 10/2011/A/C din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților apelanți și a admis apelul, a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2008. Prin aceeași decizie, a fost respinsă cererea de anulare a încheierilor de C.F.
din 2008, precum și cererea referitoare la restabilirea situației anterioare vânzării în cartea funciară. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și au fost obligați intimații să plătească suma de 6.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelanților. Analizând hotărârea primei instanțe, ca urmare a efectului devolutiv al acestei căi de atac, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților apelanți, instanța de apel a reținut că. este neîntemeiată, cu motivarea că pârâții apelanți sunt cumpărători ai imobilului a cărui vânzare-cumpărare s-a atacat, fiind părți contractante în contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata.
Pentru acest capăt de cerere vizând desființarea pe calea acțiunii pauliene a vânzării efectuate de debitorul reclamantului, pârâții cumpărători ai imobilului au calitate procesual pasivă, fiind subiecți pasivi ai raportului juridic dedus judecății. Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, în limitele cererii de apel formulate, instanța de apel a reținut că motivele de apel privitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii pauliene formulate sunt fondate.
Astfel, s-a reținut că potrivit prevederilor art. 975 C. civ., pentru admisibilitatea unei acțiuni revocatorii formulate de creditor este necesar a se îndeplini mai multe condiții, respectiv dovedirea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditorului împotriva debitorului ce încheie actul, a producerii unui prejudiciu creditorului prin încheierea actului, în sensul producerii sau măririi stării de insolvabilitate, a existenței unei fraude a debitorului la încheierea actului în sensul provocării conștiente a insolvabilității, precum și a unei complicități la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul cu titlu oneros, în sensul cunoașterii de către terț a faptului că debitorul prin încheierea actului își provoacă ori mărește insolvența.
Reclamantul creditor D.V. a invocat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 55.000 euro împotriva pârâtei intimate SC G.C. SRL, consemnată în contractul de împrumut încheiat la data de 9 octombrie 2006. Prima instanță a dispus obligarea acestei pârâte intimate în solidar cu pârâtul B.S. la restituirea sumei de 55.000 euro în favoarea creditorului reclamant, reținând că acesta deține atât împotriva societății vânzătoare a imobilului cât și a pârâtului, fost reprezentant legal al acesteia, o creanță certă, lichidă și exigibilă. Având în vedere că aceste părți obligate la plată prin hotărârea apelată, nu au declarat apel în cauză, constatarea primei instanțe sub acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.
Cât privește îndeplinirea în cauză a condițiilor referitoare la prejudiciul cauzat reclamantului prin vânzarea imobilului și a fraudei comise de debitor la încheierea actului, s-a reținut că acestea sunt îndeplinite în cauză, însă nu s-a tăcut dovada complicității terților cumpărători, respectiv pârâților apelanți, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că societatea pârâtă vânzătoare SC G.C. SRL, prin vânzarea imobilului și-a mărit starea de insolvență, reclamantul fiind în imposibilitate de a-și recupera creanța, atât de la societate cât și de la reprezentantul ei legal. În prezent, societatea vânzătoare se află în stare de insolvență, fiind supusă procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, reprezentantul legal al societății neprocedând la înregistrarea în evidența contabilă a vânzării imobilului și a prețului obținut din vânzare.
S-a mai reținut că în înscrisul sub semnătură privată ce consemnează acordarea împrumutului de 55.000 euro către societatea vânzătoare, aceasta își asumă obligația ca în cazul vânzării imobilului din litigiu, din prețul vânzării să restituie împrumutul luat, dar după vânzarea efectuată nu s-a procedat în sensul celor convenite. S-a apreciat însă că această atitudine a reprezentantului legal al societății vânzătoare nu poate fi imputată pârâților, cumpărători ai imobilului deoarece aceștia nu răspund pentru faptele personale ale altor persoane.
S-a mai reținut că la data perfectării acordului de voință dintre societatea debitoare vânzătoare și apelanții pârâți cumpărători, în evidențele de carte funciară nu existau înscrieri cu privire la sarcini ale imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare și nici la registrul comerțului nu s-a tăcut dovada că anterior, ori la momentul încheierii contractului, ar fi existat înscrieri care dacă ar fi fost cunoscute de cumpărători, ar fi denotat o complicitate la fraudă.
Pârâții au demarat negocierile cu reprezentantul societății vânzătoare în urma anunțului de vânzare a imobilului prin publicitate efectuat de vânzătoare, procedând anterior încheierii contractului la efectuarea diligentelor pe care oricare cumpărător de bună credință le face atunci când intenționează să cumpere un imobil, respectiv consultarea evidențelor de carte funciară privitoare la imobil și a celor de la registrul comerțului privind pe societatea cumpărătoare, evidențe din care nu a rezultat existența unor impedimente la cumpărarea imobilului. S-a mai reținut că din Dosarul executional nr. 192/2008 întocmit de executorul judecătoresc D.G.R., rezultă că în perioada negocierilor vânzării imobilului și la momentul vânzării acestuia, era în curs executarea silită pornită de reclamant împotriva pârâtului B.S.
și nu împotriva societății vânzătoare SC G.C. SRL. în cadrul acestei executări silite, s-au scos la vânzare și s-au indisponibilizat părțile sociale deținute de persoana fizica B.S. în cadrul societății vânzătoare a imobilului și nu bunurile societății comerciale, societatea având un patrimoniu distinct și separat de patrimoniul personal al asociaților săi. La registrul comerțului s-a efectuat înregistrarea procesului verbal de sechestru al acțiunilor deținute de pârâtul B.S.
întocmit la data de 23 septembrie 2008 prin încheierea judecătorului delegat din data de 22 octombrie 2008, dată ulterioară celei la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv 17 octombrie 2008. De asemenea, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor legături de prietenie, afinitate ori rudenie între părțile contractante ale contractului de vânzare-cumpărare, ori a reprezentanților legali ai acestora, pentru a se putea prezuma cunoașterea stării de fapt dintre reclamant și debitorii săi, de către cumpărători și a intenției de fraudă urmărită de societatea vânzătoare prin reprezentantul ei legal.
În ceea ce privește faptele personale ale reprezentantului legal al societății vânzătoare privitoare la neînregistrarea în contabilitate a operațiunii de vânzare a imobilului, vânzarea lui fără a fi reevaluat ori sub valoarea contabilă, s-a reținut că nu pot fi imputate pârâților cumpărători ai imobilului, care nu au vreo obligație legală de a verifica îndeplinirea obligațiilor legale ale altor persoane fizice sau juridice. Cât privește prețul vânzării imobilului din litigiu s-a reținut că nu s-a dovedit că nu ar fi unul real și serios, rezultat în urma negocierilor dintre părți, iar existența unei diferențe, între valoarea contabilă a imobilului de 259.966 lei și prețul vânzării de 213.614 lei, poate fi justificată, deoarece prețul de vânzare al unui imobil este dat de nivelul prețurilor de piață existente la momentul vânzării și de negocierile ce se poartă între părți, negocieri în urma cărora se stabilește de comun acord prețul vânzării.
În consecință, instanța de apel a concluzionat că în cauză nu s-a dovedit că apelanții pârâți, cumpărători ai imobilului, au cunoscut la momentul încheierii contractului că prin încheierea actului, societatea vânzătoare devine insolvabilă și că sunt complice la frauda urmărită de vânzător și nefiind dovedită această complicitate la fraudă a cumpărătorilor imobilului, aceștia fiind de bună credință, nu se poate reține îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii formulate. Împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs reclamantul D.V. și pârâta C.L.J. Sprl Satu Mare administrator judiciar al SC G.C. SRL Satu Mare. Prin recursul său, reclamantul D.V.
a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de SC I.I. SRL prin administratori T.Z.I. și T.M. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe. În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că soluția este contrară probelor administrate în cauză din care rezultă că vânzarea imobilului s-a făcut cu rea-credință, în scopul sustragerii de la plata datoriei, deși erau demarate formele de executare silită. A mai susținut recurentul-reclamant că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc D.G.R. a fost comunicat societății debitoare și depus la O.R.C., din 8 octombrie 2008, iar încălcarea de către unicul asociat al societății a interdicției de a dispune de activele societății sechestrate atrage nulitatea actelor de dispoziție.
În continuare, a susținut recurentul-reclamant că din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă caracterul fraudulos al înstrăinării, având în vedere neînregistrarea în contabilitatea debitoarei a contractului de împrumut, că vânzarea s-a făcut cu mult sub valoarea contabilă iar sumele realizate din vânzare nu au fost evidențiate în contabilitate. În urma acestei vânzări frauduloase, s-a susținut că societatea a intrat în incapacitate de plată, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. l lit. c) din Legea nr. 85/2006. Prin recursul formulat în cauză, pârâta C.L.J. Sprl Satu Mare administrator judiciar al SC G.C. SRL Satu Mare a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere calitatea sa procesuală, de pârâtă, astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc.
civ. Recursul reclamantului D.V. este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are în vedere controlul de nelegalitate în ceea ce privește lipsa de temei legal a hotărârii recurate ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din această perspectivă, se constată că deși recurentul-reclamant a invocat motivul de nelegalitate sus menționat, nu a argumentat în mod concret critici referitoare la dispoziția legală pretins a fi fost încălcată sau aplicată greșit de către instanță. Mai mult, se constată că susținerile recurentului-reclamant privesc stabilirea situației de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate în cauză, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală, acestea vizând temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.
Cu toate acestea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, se constată că dezlegarea dată este rezultatul interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în mod corect s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 975 C. civ., creditorii pot ataca actele viclene tăcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, însă pe lângă dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile și a producerii unui prejudiciu creditorului în sensul producerii sau măririi stării de insolvabilitate, reclamantul trebuia totodată, să facă dovada fraudei debitorului și a complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul fraudulos. Or, din această perspectivă, soluția recurată este temeinică și legală, având în vedere că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 17 octombrie 2008, în evidențele de carte funciară sau ale O.R.C.
nu existau înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului sau mențiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la fraudă, astfel că, în mod corect a statuat instanța de apel că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii formulate. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului D.V. va fi respins ca nefondat. Recursul pârâtei C.L.J. Sprl este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea căzută în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, se constată că recurenta C.L.J.
Sprl administrator judiciar al SC G.C. SRL a avut calitatea de pârâtă, împreună cu B.S.F. și SC I.I. SRL, cea din urmă având calitatea de apelantă. Or, față de soluția pronunțată în apel și calitatea părților din dosar, se constată că în mod greșit a fost obligată recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală. Pentru aceste considerente, recursul pârâtei C.L.J. SPRL administrator judiciar al SC G.C. SRL va fi admis, cu consecința modificării în parte a deciziei recurate, în sensul înlăturării obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată în calea de atac a apelului. În ceea ce privește cererea intimaților-pârâți SC I.I. SRL Satu Mare, T.Z.I. și T.M.
de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă, cu motivarea că înscrisurile aflate la fila 45 din dosar (factura din 5 septembrie 2011 și O.P nr. 1 din 09 septembrie 2011) nu fac dovada plății onorariului de avocat pentru prezenta cauză, având în vedere că se menționează contractul de asistență juridică din 22 iulie 2011, iar împuternicirea avocațială (fila 26) a fost eliberată în baza contractului de asistență juridică din 08 august 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.V. împotriva Deciziei nr. 10/A/C din 1 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de pârâta C.L.J. Sprl Satu Mare administrator judiciar al SCA G.C. SRL Satu Mare împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.