Maruskov și alții împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 10278/06 de către Atanas MARUSKOV și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 2 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 2 martie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt patru cetățeni macedoneni. Primul reclamant, dl Atanas Maruskov, născut în 1954 și trăiește în Skopje.

Al doilea reclamant, dl Trajče Dimoski, s-a născut în 1950 și trăiește în Skopje. Al treilea reclamant, dna Zorica Stefanoska s-a născut în 1970 și trăiește în satul Trubarevo. Al patrulea reclamant, dl Sande Mitevski s-a născut în 1954 și trăiește în Skopje. Ele au fost reprezentate în fața Curții de domnul Totorovski, avocat practicant la Skopie. Guvernul macedonean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lazareska Gerovska. Cererea se referă la un litigiu de muncă în care reclamanții au solicitat anularea concedierii lor. Procedura în cauză a început la 3 aprilie 1997 și s-a încheiat la 24 ianuarie 2006, atunci când hotărârea Curții Supreme din 9 noiembrie 2005 a fost notificată reclamanților.

Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil și că judecătorii implicați au lipsit de imparțialitate necesară. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 11 din Convenție, că instanța internă și-a hotărât în mod nedrept cererea deoarece au fost absenți de la muncă din cauza participării lor la o grevă organizată în mod corespunzător. HOTĂRÂREA La 10 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul contestat: „Eu, Radica Lazareska Gerovska, agent al Guvernului, declar că Guvernul Republicii Macedoniei oferă să plătească ex gratie 3.300 euro fiecăruia dintre cele patru reclamante enumerate în apendicele incluse la prezenta declarație, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în denari macedoneni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 28 mai 2008, Curtea a primit o declarație, semnată în mod corespunzător de reprezentantul reclamantului, care a citit, printre altele, următoarele: „I, Dimitar Todorovski, reprezentantul, menționează că Guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sunt dispuși să plătească fiecăruia dintre cele patru solicitante enumerate în apendicele incluse în prezenta declarație, ex gratia suma de 3.300 euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului ... Acceptăm propunerea și renunțăm la orice alte cereri împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 10278/06 by Atanas MARUSKOV and Others against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 December 2008 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 March 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are four Macedonian nationals. The first applicant, Mr Atanas Maruskov, was born in 1954 and lives in Skopje.

The second applicant, Mr Trajče Dimoski, was born in 1950 and lives in Skopje. The third applicant, Ms Zorica Stefanoska was born in 1970 and lives in the village of Trubarevo. The fourth applicant, Mr Sande Mitevski was born in 1954 and lives in Skopje. They were represented before the Court by Mr D. Todorovski, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The application concerns a labour dispute in which the applicants claimed annulment of their dismissals. The proceedings in question started on 3 April 1997 and ended on 24 January 2006, when the Supreme Court’s decision of 9 November 2005 was served on the applicants.

COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention that their case had not been heard within a reasonable time and that judges involved had lacked the requisite impartiality. The applicants complained also under Article 11 of the Convention that the domestic courts had wrongly decided their claim since they had been absent from work due to their participation at a properly organised strike. THE LAW On 10 July 2008 the Court received the following declaration from the respondent Government: “I, Radica Lazareska Gerovska, Agent of the Government, declare that the Government of the Republic of Macedonia offer to pay ex gratia 3,300 euros to each of the four applicants listed in the appendix enclosed to this declaration with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Macedonian Denars at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 28 May 2008 the Court received a declaration, duly signed by the applicant’s representative, which read, inter alia , as follows: “I, Dimitar Todorovski, the representative, note that the Government of the former Yugoslav Republic of Macedonia are prepared to pay to each of the four applicants listed in the appendix enclosed to this declaration, ex gratia the sum of 3,300 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights ... We accept the proposal and waive any further claims against the former Yugoslav Republic of Macedonia in respect of the facts giving rise to this application.

We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President