CASE OF VEREIN GEGEN TIERFABRIKEN SCHWEIZ (VgT) v. SWITZERLAND (No. 2) - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul prezentului document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă informativă privind jurisprudența Curții nr. 120

Iunie 2009

Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VGT) c. Elveției (nr. 2)

- 32772/02

Hotărâre din 30.6.2009 [MC]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Menținerea interdicției de a difuza un spot publicitar, în pofida constatării violării libertății de exprimare emisă de Curtea Europeană:

violare

În fapt:

Reclamanta este o asociație pentru protecția animalelor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis la 28 iunie 2001 o hotărâre privind o cerere anterioară (nr. 24699/94), în care a conclus asupra violării articolului 10 din cauza refuzului autorităților elvețiene de a permite difuzarea la televiziune a unei publicități care critica metoda de creștere în baterii. Bazându-se pe această hotărâre, asociația reclamantă a sesizat Tribunalul Federal cu o cerere de revizuire a hotărârii care îi interzicea difuzarea spotului. În 2002, Tribunalul federal a respins cererea, hotărând că reclamanta nu a explicat într-o manieră suficient de detaliată în ce consta „modificarea hotărârii și restituirea solicitată” și/sau nu a demonstrat suficient că mai avea încă, după opt ani, un interes în difuzarea spotului în cauză. Asociația reclamantă a introdus prezenta cerere în fața Curții pentru a se plânge de respectiva decizie. Comitetul de Miniștri a Consiliului Europei, care este responsabil de monitorizarea executării hotărârilor Curții, nu a fost informat despre aceste fapte noi. În 2003, necunoscând decizia emisă de Tribunalul Federal în 2002, acesta a încheiat examinarea primei cereri, după ce a subliniat că reclamanta este în drept să ceară revizuirea hotărârii inițiale a Tribunalului Federal care interzicea difuzarea publicității. Între timp, asociația reclamantă a solicitat din nou autorităților elvețiene autorizația de a difuza același spot fiind acompaniat de un nou comentariu. Această nouă cerere a fost respinsă. Oficiul Federal de Comunicare a respins recursul formulat de asociație împotriva acestei decizii, în 2003. În hotărârea emisă la 4 octombrie 2007, camera a conclus cu cinci voturi contra două, asupra violării articolului 10 (Nota informativă nr.101).

În drept: a) Admisibilitatea:

i) Epuizarea căilor de recurs interne – Căile de recurs interne au fost epuizate, dat fiind faptul că tribunalul, în hotărârea sa din 2002, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de asociația reclamantă, s-a pronunțat succint asupra fondului cauzei.

Concluzie:

excepție preliminară respinsă (cincisprezece voturi contra două).

ii) Competența

ratione materiae

– Rolul de supervizare a Comitetului de Miniștri în domeniul executării hotărârilor Curții nu înseamnă că măsurile luate de statul pârât în vederea remedierii violării constatate de Curte, nu poate ridica o nouă problemă nesoluționată prin hotărâre. Pentru a respinge cererea de revizuire prezentată de reclamantă, Tribunalul federal s-a bazat pe motive noi, și anume pe faptul că din cauza trecerii timpului, asociația reclamantă ar fi pierdut orice interes de difuzare a spotului. Pentru comparație, refuzul inițial de a autoriza difuzarea spotului se baza pe interzicerea propagandei politice. În plus, Comitetul de Miniștri și-a finalizat supravegherea privind executarea hotărârii Curții fără a ține cont de hotărârea Tribunalului Federal, din cauza că nu a fost informat despre hotărârea în cauză. Respingerea cererii de revizuire constituie, prin urmare, un fapt nou susceptibil să ducă la o nouă încălcare a articolului 10. Dacă Curtea nu ar putea examina, acesta ar fi în afara oricărui control sub aspectul Convenției.

Concluzie

: excepție preliminară respinsă (unsprezece voturi contra șase).

b)

Fondul:

Redeschiderea unei proceduri la nivel național nu este un scop în sine, aceasta nu este decât un mijloc susceptibil de a fi aplicat în vederea executării corecte și integrale a hotărârilor Curții. Cu toate acestea, ea ar trebui să permită, de asemenea, autorităților statului pârât să se conformeze concluziilor și spiritului hotărârii Curții ce urmează a fi executată, cu respectarea garanțiilor procedurale ale Convenției. În lumina importanței pe care o reprezintă executarea hotărârilor sale în sistemul Convenției și a justului echilibru ce urmează a fi respectat între interesul general și interesele individului în cauză, Curtea trebuie să verifice dacă exista o obligație pozitivă în sarcina statului pârât de a lua măsurile necesare pentru a permite difuzarea spotului litigios ca urmare a hotărârii Curții prin care s-a constatat violarea articolului 10. Referindu-se la sănătatea consumatorilor cât și la protecția animalelor și a mediului înconjurător, spotul în cauză prezenta deci un interes public. Interesul pe care îl prezintă pentru public difuzarea unei publicități nu scade, în mod necesar, o dată cu trecerea timpului. Marea Cameră este de acord cu opinia exprimată de cameră conform căreia abordarea Tribunalului Federal a fost una, în mod excesiv, formalistă și că asociația reclamantă era singura în măsură să aprecieze la acea etapă, persistența interesului în difuzarea spotului litigios. Mai mult ca atât, Tribunalul Federal nu a explicat în ce măsură dezbaterea publică în domeniul creșterii în baterie s-ar fi schimbat sau ar fi pierdut din actualitate din momentul difuzării inițial prevăzute, în 1994. De asemenea, acesta nu a arătat că după hotărârea Curții din 2001 circumstanțele s-ar fi schimbat în măsura în care să pună la îndoială valabilitatea motivelor în temeiul cărora Curtea a constatat violarea articolului 10. În cele din urmă, Curtea respinge, de asemenea, argumentul potrivit căruia asociația reclamantă ar fi avut la dispoziție și alte soluții pentru a difuza spotul litigios, în special, apelând la canale private și regionale, deoarece aceasta trece responsabilitatea în seama unui terț, cea a asociației reclamante, o responsabilitate care aparține numai autorităților naționale: acea de a asigura executarea corespunzătoare a hotărârii Curții. Principiul care impune statelor contractante să-și organizeze instanțele într-o manieră care să răspundă exigențelor Convenției se aplică, de asemenea, și în domeniul executării hotărârilor Curții. Prin urmare, nu este pertinent să se afirme, așa cum a făcut-o Guvernul, că Tribunalul Federal nu ar fi putut ordona difuzarea spotului și că asociația reclamantă ar fi trebuit să intenteze o procedură civilă. În concluzie, autoritățile elvețiene nu și-au îndeplinit obligație pozitivă ce reiese din articolul 1 din Convenție.

Concluzie

: violare (unsprezece voturi împotriva șase).



Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reproducă în scop necomercial, cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Dacă intenționați să utilizați vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.



Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2012

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.



Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.