CASE OF SOCHICHIU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Malic și dl I.

Reclamantul a invocat, în particular, că în timpul reținerii a fost supus maltratării contrar articolului 3 din Convenție.

Potrivit celor expuse de Guvern, reclamantul a încercat să închidă ușa automobilului și să fugă cînd s-au apropiat colaboratorii de poliție.

Guvernul a prezentat un material video cu o parte din reținerea reclamantului. Înregistrarea video începe cu imagini dintr-un automobil în mișcare apropiindu-se de alte 2 automobile. Lîngă acele automobile, reclamantul poate fi văzut jos cu fața la pămînt înconjurat de cîțiva bărbați îmbracați în haine civile. Unul dintre bărbați apasă cu piciorul capul reclamantului. Reclamantul nu se mișcă și mîinile sale sunt poziționate pe pămînt. El este întrebat care-i numele său și el răspunde. Unul dintre bărbați îl întreabă pe altul dacă are cătușe și primește un răspuns negativ. După aceea, el începe să scoată centura reclamantului. Reclamantul cooperează și se ridică de la pămînt pentru a permite colaboratorului de poliție să scoată centura. Apoi, bărbatul cu piciorul pe capul reclamantului își curăță cu mîna partea de jos a pantalonilor

Unul dintre acei colaboratori de poliție a condus automobilul reclamantului la comisariatul de poliție. Soția și fiica reclamantului au fost martori la reținerea sa. Conform celor expuse de reclamant, mai mulți părinți care își luau copiii de la grădiniță au fost martori la reținerea sa. Această afirmație a fost contestată de colaboratorii de poliție care l-au reținut pe parcursul procedurilor judiciare inițiate împotriva lor

La comisariatul de poliție reclamantul a fost informat că era suspectat de escrocherie urmare a vînzării unui apartament care aparținea unei persoane terțe. După 2 ore a fost contactat avocatul reclamantului și apoi a fost chemată ambulanța. Medicii au stabilit leziuni pe fața reclamantului, în particular pe buze și maxilar și au constatat necesitatea internării în spital al reclamantului pentru examinare și tratament.

În ziua reținerii, colaboratorii de poliție care l-au reținut au întocmit un proces-verbal, în care era indicat că reclamantul a fost reținut fiind suspectat de escrocherie. Procesul-verbal nu conținea careva informații referitoare la opunerea rezistenței din partea reclamantului.

La 19 ianuarie 2007 reclamantul a fost escortat în fața judecătorului de instrucție, căruia i s-a plîns de maltratare în timpul reținerii. Judecătorul de instrucție a transmis plîngerea Procuraturii Generale și a dispus efectuarea examinării medico-legale a reclamantului.

În raportul nr. 348 din 20 ianuarie 2007, medicul legist a constatat că reclamantul avea echimoze pe buza inferioară, și zgîrieturi și excoriații pe maxilar și pe membrele superioare. În conformitate cu cele constatate de expert, leziunile au fost cauzate urmare a acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și avea nevoie de la 6 pînă la 21 zile de tratament medical.

Dosarul penal conținea, de asemenea, 2 rapoarte de examinare medico-legale, unul din 19 ianuarie 2007 cu nr. 350, iar altul din 22 ianuarie 2007 cu nr. 369, în conformitate cu care unul dintre colaboratorii de poliție care l-a reținut pe reclamant, s-a prezentat cu o echimoză pe mîna sa stîngă și zgîrieturi pe mîini. Cu toate acestea, nu se pare că colaboratorul de poliție în cauză s-a plîns împotriva reclamantului sau că reclamantul a fost acuzat de opunere de rezistență.

De asemenea, la 20 ianuarie 2007 Judecătoria s. Buiucani a respins cererea procurorului de a cerceta reclamantul în stare de arest și în loc a dispus arestul reclamantului la domiciliu pentru o perioadă de 10 zile.

Între februarie 2007 și aprilie 2009 procurorii de la Procuratura mun. Chișinău au refuzat de 3 ori să pornească proceduri penale împotriva colaboratorilor de poliție implicați. Deciziile sale au fost casate de fiecare dată de instanța de judecată sau de Procuratura Generală. De fiecare dată argumentarea procurorilor a constat în faptul că poliția a aplicat forța pentru a contracara opunerea de rezistență a reclamantului și că aplicarea forței a fost justificată. Întru justificarea acestei concluzii, procurorii s-au bazat pe raportul de examinare medico-legală nr. 350 din 19 ianuarie 2007.

La 30 decembrie 2010 procurorul R. a interogat soția reclamantului, care a afirmat că ea ieșea de la grădinița cu fiica lor de 3 ani cînd a fost martor la reținerea soțului său de către 4 bărbați înarmați cu arme de foc. Ea a menționat că atunci cînd reclamantul a ieșit din automobil, bărbații au început să-l lovească și l-au aruncat la pămînt cu fața în jos. După aceea, ei i-au legat mîinile și l-au luat în automobilul lor. Unul dintre ei a plecat cu automobilul reclamantului. Ea, de asemenea, a afirmat că evenimentul a fost văzut de mulți alți părinți care își luau copiii de la grădiniță.

La aceeași dată procurorul R. din nou a încetat urmărirea penală în privința maltratării reclamantului. În ordonanța sa, procurorul nu a luat în considerație cele menționate de soția reclamantului. Bazîndu-se pe motivele colaboratorilor de poliție în cauză, că reclamantul a opus rezistență și raportul de examinare medico-legală nr. 350 din 19 ianuarie 2007, procurorul a conchis că aplicarea forței fizice de către colaboratorii de poliție a fost justificată. Procurorul, de asemenea a explicat că posibilitatea existenței unei erori tehnice în cazul raportului de expertiză medico-legală din 19 ianuarie 2007 era mai mare decît în raportul din 20 ianuarie 2007. Reclamantul a contestat ordonanța respectivă.

La 22 aprilie 2011 Judecătoria s. Rîșcani a anulat ordonanța din 30 decembrie 2010 și a dispus reluarea urmăririi penale. Instanța de judecată a constatat mai multe omisiuni în efectuarea investigației, printre care erau și dispariția înregistrăii video originale pe care a fost filmată reținerea reclamantului precum și durata excesivă a investigației.

La 18 iulie 2011 Procuratura mun. Chișinău a încetat, din nou urmărirea penală din aceleași motive ca și anterior. Reclamantul a contestat ordonanța respectivă în fața Judecătoriei s. Rîșcani. Cu toate acestea, la 27 octombrie 2011 plîngerea reclamantului a fost în cele din urmă respinsă.

În ceea ce privește urmărirea penală în privința reclamantului, din cele expuse de către părți se pare că el a petrecut 150 zile în arest la domiciliu, iar pînă la moment nu a fost adoptată vreo sentință de condamnare.

Reclamantul a invocat că a fost maltratat de către colaboratorii de poliție în timpul reținerii și autoritățile naționale au omis să efectueze o investigație eficientă în legătură cu afirmațiile sale. În opinia sa, cele menționate au condus la violarea articolului 3 din Convenție și încălcarea obligației Statului de a asigura remediile efective în privința sa. Articolul 3 și 13

Guvernul a invocat că reclamantul a omis să conteste ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 18 iulie 2011 cu privire la încetarea urmăririi penale referitoare la pretinsa maltratare și prin urmare plîngerile sale urmau să fie declarate inadmisibile din motivul neepuizării remediilor naționale.

Reclamantul nu a fost de acord cu cele menționate de Guvern și a prezentat copii ale plîngerii sale împotriva ordonanței din 18 iulie 2011 și o copie a deciziei Judecătoriei s. Rîșcani din 27 octombrie 2011.

Curtea menționează că reclamantul, de fapt, a contestat ordonanța procurorului din 18 iulie 2011. Curtea, astfel, conchide că plîngerile nu pot fi declarate inadmisibile în temeiul neepuizării remediilor naționale, și prin urmare, obiecția Guvernului se respinge.

Curtea menționează în continuare că aceste plîngeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. Mai mult, ea menționează că plîngerile nu sunt inadmisibile din orice alt motiv. Ele urmează, astfel, să fie declarate admisibile.

Reclamantul a invocat că aplicarea forței asupra sa a fost complet nejustificată. El nu a fost dat în căutare de către organul de poliție, nu a fost înarmat și nu a fost prins în flagrant delict. În fapt, la momentul reținerii, colaboratorii de poliție au acționat

Reclamantul, de asemenea, a invocat că procurorii responsabili de cauza sa nu au fost independenți. El a menționat că prima ordonanață de refuz în pornirea urmăririi penale a fost adoptată de procurorul G., care era de asemenea responsabil de cauza penală pornită în privința lui. Același procuror l-a acuzat pe reclamant și a solicitat instanței de judecată să-l cerceteze în stare de arest. Numai la 20 mai 2009 Procuratura mun. Chișinău a pornit formal urmărirea penală împotriva colaboratorilor de poliție implicați.

Guvernul nu a negat că leziunile pe corpul reclamantului au fost cauzate de colaboratorii de poliție în timpul reținerii. Cu toate acestea, el a susținut că utilizarea forței de către colaboratorii de poliție a fost justificată de comportamentul reclamantului, în particular de opunerea rezistenței de către acesta la reținere și că intensitatea utilizării forței de către colaboratorii de poliție nu a fost disproporționată în raport cu rezistența opusă de reclamant. Guvernul s-a bazat pe raportul de examinare medico-legală nr. 350 din 19 ianuarie 2007, în care a fost notat că pe mîinile unuia dintre colaboratorii de poliție care a participat la reținearea reclamantului au fost constatate o echimoză și zgîrieturi.

După cum Curtea a menționat de mai multe ori, articolul 3 consfințește una dintre valorile fundamentale ale societății democratice. Chiar și în cele mai dificile situații, astfel ca lupta împotriva terorismului și crima organizată, Convenția interzice categoric tortura și tratamentul sau pedeaspa inumană sau degradantă. Spre deosebire de cele mai multe prevederi materiale ale Convenției și Protocolul nr. 1 și 4, articolul 3 nu prevede excepții și nu este admisă vreo derogare de la acesta în temeiul articolului 15 § 2, chiar și în caz de pericol public care amenință viața națiunii (a se vedea

Curtea reiterează că în procesul reținerii unei persoane, orice recurgere la forța fizică care nu a fost strict necesară prin comportamentul lui sau al ei diminuează demnitatea și reprezintă, în principiu o încălcare a dreptului prevăzut de articolul 3 din Convenție (a se vedea,

În continuare Curtea reiterează că atunci cînd o persoană afirmă că a suportat un tratament care încalcă articolul 3 din partea organului de poliție sau altor reprezentanți ai Statului, această prevedere luată în conjuncție cu obligația generală a Statului în temeiul articolului 1 din Convenție «

Pentru ca investigația să fie eficientă, este necesar ca persoanele responsabile de efectuarea investigației să fie independente de cele implicate în circumstanțele cauzei (a se vedea, de exemplu,

Investigația alegațiilor cu privire la maltratare trebuie să fie detaliată. Aceasta semnifică faptul că autoritățile întotdeauna trebuie să facă tentative serioase să afle ce s-a întîmplat și nu trebuie să se bazeze pe concluzii pripite sau nefondate pentru a înceta investigația sau ca temei în deciziile lor (a se vedea

Revenind la circusmstanțele prezentei cauze, Curtea menționează că nu este contestat faptul că reclamantului i-au fost provocate leziuni de către colaboratorii de poliție în timpul reținerii. Unicul lucru care se dispută este dacă aplicarea forței de către poliție a fost justificată în circumstanțele cauzei.

Din circumstanțele cauzei rezultă că reclamantul nu a fost reținut pe parcursul unei operațiuni accidentale care ar fi putut cauza careva evenimente neașteptate la care poliția era impusă să reacționeze fără o pregătire anterioară (a se vedea,

Mai mult, Curtea menționează că operațiunea a fost efectuată de către 4 colaboratori de poliție, care, după cum reiese din înregistrarea video a reținerii erau aproximativ de aceeași dimensiune și constituție ca și reclamantul și, spre deosebire de reclamant erau înarmați. Sarcina celor 4 colaboratori ai poliție era de a reține suspectul care nu era înarmat și nu se cunoștea că nu a fost în trecut implicat în careva acte de violență. Din contra, reclamantul avea o familie, un loc de muncă, loc permanent de trai, nu era căutat de organul de poliție și era suspectat de o infracțiune legată de funcția sa. În continuare, reținerea urma să fie efectuată în fața grădiniței la momentul în care reclamantul și alți părinți, de regulă își iau copiii acasă, astfel, potențial în fața familiei reclamantului și altor persoane, inclusiv copii. În asemenea circumstanțe, Curtea nu este convinsă de constatările autorităților naționale în conformitate cu care reclamantul a reprezentat o amenințare serioasă colaboratorilor de poliție, astfel încît au fost justificate metodele brutale din partea lor. Chiar dacă admitem că recția primară a reclamantului față de 4 indivizi în haine civile care intenționau să-l rețină a reprezentat o oarecare formă de rezistență, Curtea rămîne convinsă că erau disponibile și alte metode și tehnici mai puțin periculoase unui grup de 4 colaboratori de poliție antrenați.

În afară de forța fizică aplicată reclamantului, Curtea menționează că din înregistrarea video a reținerii comportamentul colaboratorilor de poliție nu a fost unul respectuos față de demnitatea reclamantului. În particular, unul dintre colaboratorii de poliție a pus piciorul pe capul său și nu a îndepărtat piciorul nici cînd își curăța pantalonii. În opinia Curții, un astfel de comportament este degradant și umilitor. Curtea menționează, de asemenea, derîderea față de pierderea unor dinți de către reclamant și înjurătura din partea unui colaborat de poliție.

Curtea trebuie, de asemenea, să examineze modul în care autoritățile naționale au examinat plîngerea reclamantului cu privire la maltratare. În primul rînd, ea menționează că procedurile judiciare în privința reclamantului s-au aflat pe rol în fața autorităților naționale aproximativ 5 ani.

În continuare, Curtea menționează că autoritățile naționale au preferat versiunea faptelor prezentată de colaboratorii de poliție în temeiul raportului de examinare medico-legală nr. 350, care a fost prezentat autorităților de unul dintre colaboratorii de poliție. În acel raport, s-a stabilit că colaboratorul de poliție în cauză avea o echimoză și cîteva zgîrieturi pe mîini. Curtea menționează cu îngrijorare că, fiind din 19 ianuarie 2007, raportul purta un număr mai mare decît raportul întocmit în privința reclamantului de aceeași instituție medicală din 20 ianuarie 2007. Mai mult, din motive bine cunoscute de instituția medicală în cauză, un raport similar a fost eliberat aceluiași colaborator de poliție 3 zile mai tîrziu, de această dată fiind înregistrat cu un număr normal. Nu reiese că autoritățile naționale au acordat acestui fapt mare importanță sau că au încercat să clarifice această chestiune.

În cererea sa inițială, reclamantul s-a plîns, de asemenea, că urmare a faptului că unul dintre colaboratorii de poliție i-a luat automobilul în ziua reținerii i-au fost încălcate drepturile garantate de articolele 8 și 13 din Convenție și articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție. Cu toate acestea el nu și-a fundamentat aceste plîngeri în următoarele cereri prezentate Curții. În asemenea circumstanțe și ținînd cont de materialele prezentate, Curtea nu distinge careva semne că acestea au fost încălcate. Prin urmare, ele urmează să fie declarate inadmisibile în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Reclamantul a solicitat 1220 euro (EUR) în calitate de prejudiciu material. El a susținut că a cheltuit această sumă pentru a restaura dinții care au fost dezbătuți de către colaboratorii de poliție în timpul reținerii. Reclamantul a prezentat o copie a radiografiei dentare a celor 2 dinți din față care lipseau și o copie a facturii de la clinica stomatologică pentru restaurarea celor 2 dinți care lipseau.

Guvernul a invocat că documentele prezentate de reclamant nu demonstrează că el a suportat real suma invocată. În orice caz, el a menționat că costul serviciilor stomatologice invocate de reclamant era prea înalt și că el putea putea să găsească servicii mai ieftine.

Curtea menționează că în raportul de examinare medico-legală nu reiese că reclamantului îi lipseau dinții după reținere. Cu toate acestea, ea menționează că unul dintre colaboratorii de poliție a admis în înregistrarea video a reținerii reclamantului că 2 dintre dinții lui au fost dezbătuți și Guvernul nu contestă această alegație.

Reclamantul a solicitat 110000 EUR în calitate de prejudiciu moral. El a invocat că a suportat durere fizică severă și suferință psihică de o intensitate severă urmare a faptului că a fost maltratat în fața soției sale și fiicei sale de 3 ani.

Guvernul a contestat suma solicitată de reclamant și a invocat că este excesivă.

Ținînd cont de încălcările constatate

Reclamantul a solicitat, de asemenea, 5557 EUR în calitate de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții. Suma solicitată este destinată să acopere cheltuielile poștale, de traducere și cheltuieli de reprezentare. Reclamantul a prezentat documente relevante care justifică pretențiile sale.

Guvernul a contestat suma solicitată de reclamant și a invocat că este excesivă.