CASE OF AHMET YILDIRIM v. TURKEY - [Romanian Translation] summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 158

decembrie 2012

Ahmet Yıldırım împotriva

Turciei – 3111/10

Hotărâre din 18.12.2012 (Secția a II-a)

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Măsură judiciară preventivă de blocare a unui site internet având ca efect colateral blocarea accesului la integralitatea unui domeniu și a tuturor site-urilor găzduite

pe acesta:

existența unei încălcări

În fapt

– Reclamantul este proprietarul și utilizatorul unui site web unde își publică, printre altele, lucrările sale academice. Acest site a fost creat folosind modulul de creare și de găzduire de site-uri web Google Sites. La 23 iunie 2009, instanța de drept penal a emis o decizie prin care a dispus, în condițiile Legii privind reglementarea publicațiilor pe Internet și la lupta împotriva infracțiunilor comise pe Internet, blocarea accesului la un site litigios. Această măsură preventivă a fost adoptată în cadrul unei proceduri penale. În aceeași zi, în conformitate cu legea mai sus citată, o copie a deciziei de blocare a fost notificată pentru executare Direcției Telecomunicațiilor și Informației (DTI). La 24 iunie 2009, la solicitarea DTI, instanța de drept penal și-a reformat decizia și a dispus blocarea completă a accesului la Google Sites. Astfel, reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a accesa propriul site. La 1 iulie 2009, el a contestat decizia de blocare și a cerut ridicarea acestei măsuri cu privire la site-ul său, care nu avea nicio legătură cu site-ul blocat pentru conținut ilegal. La 13 iulie 2009, tribunalul penal a respins cererea reclamantului. În aprilie 2012, reclamantul încă nu-și putea accesa site-ul, cu toate că, aparent, procedura penală împotriva proprietarului site-ului în litigiu a fost finalizată în martie 2011 printr-o decizie de neîncepere a urmăririi penale.

În drept

– Articolul 10: Urmare a unei măsuri preventive de blocare a unui site Internet litigios, instanța de judecată a dispus, de asemenea, la cererea DTI, blocarea accesului la Google Sites, care găzduia și site-ul web al reclamantului. Măsura luată în cauză constituie o restricție echivalentă unei ingerințe în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare.

Blocarea accesului la site-ul în litigiu are o bază legală, dar este clar că nici site-ul web al reclamantului, nici Google Sites nu intră în sfera de aplicare a legii, deoarece nu există motive suficiente pentru a presupune că, prin conținutul lor, ele au un caracter infracțional. De fapt, nici unul dintre ele nu făcea obiectul unei proceduri judiciare. În plus, chiar dacă Google Sites este responsabil pentru conținutul unui site pe care-l găzduiește, legea nu presupune defel o blocare generală accesului său. Mai mult decât atât, nimic nu permite a se trage concluzia ca Google Sites ar fi fost informat că găzduia un conținut ilegal, nici că ar fi refuzat să se conformeze unei măsuri provizorii în ceea ce privește un site referitor la care a fost inițiată o procedură penală. În plus, legea a permis unui organism administrativ - DTI – să se bucure prerogative extinse în executarea unei decizii de blocare, putând să ceară extinderea unei măsuri de blocare a accesului, fără ca vreo procedură să fi fost angajată cu privire la site-ul sau domeniul în cauză, nici ca vreo nevoie reală de blocare totală să fi fost constatată.

Astfel de restricții preventive nu sunt incompatibile,

a priori,

cu Convenția. Cu toate acestea, ele trebuie să se înscrie într-un cadru legal strict în ceea ce privește delimitarea interzicerii și eficient în ceea ce privește controlul jurisdicțional împotriva eventualelor abuzuri. Or, instanța de drept penal s-a mulțumit să facă referire la avizul emis de DTI, indicând faptul că singura posibilitate de a bloca site-ul contestat era de a hotărî blocarea completă a accesului la Google Sites, fără a verifica dacă ar putea fi adoptată o măsură mai ușoară. În plus, reclamantul a susținut în contestația sa din 1 iulie 2009, îndeosebi faptul că, în scopul de a împiedica ca alte site-uri web să fie afectate de măsura în cauză, trebuia să se aleagă o metodă care face inaccesibil doar site-ul în litigiu. De altfel, nimic nu arată că judecătorii sesizați cu contestația ar fi încercat să cântărească diferitele interese concurente. Această deficiență nu este decât o consecință a conținutului legii care nu prevedea nicio obligație pentru instanțele naționale de a examina necesitatea unei blocări totale a accesului la Google Sites și aceasta, ținând seama de criteriile enunțate și puse în aplicare de către Curte în temeiul articolului 10 din Convenție. Or, această măsură de blocare totală a făcut inaccesibilă o cantitate mare de informații, a afectat în mod semnificativ drepturile utilizatorilor de internet și a avut un efect secundar important. Astfel, ingerința nu era previzibilă și nu a permis reclamantului să se bucure, în suficientă măsură, de protecția cerută de statul de drept într-o societate democratică. Măsura în cauză a avut efecte arbitrare și nu poate fi interpretată ca vizând doar blocarea accesului la site-ul în litigiu. În plus, controlul jurisdicțional al blocării accesului pe site-urile internet nu îndeplinește condițiile necesare pentru a preveni abuzurile; dreptul intern nu prevede nicio garanție pentru a evita ca o măsură de blocare, vizând un site precis, să fie folosită ca mijloc de blocare generală.

Concluzia

: existența unei încălcări (unanimitate)

Articolul 41: 7 500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Consiliul Europei/Curtea Europeană a drepturilor omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu angajează Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.