ZIOBRO v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ZIOBRO v. POLAND (CtEDO, 2013)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 8594/05 Krystyna ZIOBRO împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 iulie 2013 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Zdravka Kalaydjieva, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 februarie 2005, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 aprilie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Krystyna Ziobro, este un național polonez, născut în 1959 și trăiește în Strzyżów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succes de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la deschiderea procedurilor de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. Solicitarea a fost comunicată Guvernului. După negocierile încheiate fără succes, prin scrisoarea din 30 aprilie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea soluționării problemei planteate de cerere. Declarația furnizată după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din revocarea bruscă a pensiei EWK ale reclamantului, care a atribuit unei sarcini excesive reclamantului incompatibil cu această dispoziție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 10.000 EUR (o sumă de zece mii de euro) pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de incumprire plus trei puncte procentuale. (...)” La 4 iunie 2013, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA Curții constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, acest caz ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului