AFFAIRE PETROV c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

SECŢIUNEA A CINCEA PENTRU PETROV c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 38066/18) HOTĂRÂREA Art 3 (+Art 14) • Tratament degradant • Obligaţii pozitive • Discriminare • Altă situaţie • Segregare, alocare pentru sarcini nerecunoscătoare şi reţinere de acces la resurse de bază impuse reclamantului de către co-deţinuţii săi ca urmare a statutului său de "paria" în ierarhia informală dintre deţinuţi • Situaţia reclamantului similar cu cea din Dc. Letonia • Autorităţi care nu au putut ignora riscurile la care situaţia de vulnerabilitate a reclamantului la . . . . Autorităţi care au fost pe deplin conştiente de gravitatea şi amploarea problemei ierarhiei informale dintre persoanele aflate în închisorile moldoveneşti şi de efectul său discriminatoriu asupra deţinuţilor consideraţi ca fiind deţinuţi . . . . . . . . Încălcarea dreptului reclamantului la o protecţie egală a legii art. 4 alin. (2) • Obligaţii pozitive • Nerespectarea obligaţiilor statului de a proteja reclamantul împotriva muncii forţate sau obligatorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Elveția urmată în speță • Sarcini îndeplinite de solicitant care nu pot fi analizate într-o muncă în mod normal impusă de o persoană aflată în detenţie mai întâi Art 46 • executarea hotărârii • Statul pârât obligat să ia măsuri generale pentru a remedia problema sistemică a ierarhiilor informale între deţinuţi pregătiţi de modul. Nu lega curtea. STRASBURG 5 martie 2026 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Petrov c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din: Kateřina Šimáčková, preşedinte, María Elósegui, Gilberto Felici, Andreas Zünd, Diana Sârcu, Mykola Gnatovskyy, Vahe Grigoryan, judecători, şi Martina Keller, asistentă de secţiune, Privind: cererea (n° 38066/18) îndreptată împotriva Republicii Moldova, inclusiv un resortisant al acestui stat, M. La 8 iunie 2017, VAsil Petrov a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamantul a declarat că a făcut parte din casta inferioară a pariasului în ierarhia informală din închisorile moldoveneşti şi că, din cauza acestui statut, a fost supus restricţiilor, umilinţei şi muncii forţate. Cererea ridică întrebări pe teren în special la articolele 3, 4 și 14 din convenție. De fapt, doi. Reclamantul s-a născut în 1983; el era deținut la Chișinău în momentul depunerii cererii. Guvernul a fost reprezentat de agentul său, domnule. Obada. Condamnat pentru crimă agravată, reclamantul a executat o pedeapsă cu închisoarea între 2006 și 2021. Începând cu o dată nespecificată și până în februarie 2014, acesta a fost deținut în unitatea Ö nr. 15 din Cricova. Începând din februarie 2014, în afara unei perioade scurte între august și septembrie 2017, acesta a fost deținut în unitatea Ö nr. 9 din Pruncul. Reclamantul susține că, în februarie 2009, a fost El nu precizează motivele pentru care a fost efectuată această retrogradare. Sistemul castelelor din închisorile moldovenești este asociat cu o ierarhie informală a deținuților și constituie o moștenire a perioadei sovietice care a rămas după independența Republicii Moldova (a se vedea partea 1.3 a studiului menționat la punctul 34 de mai jos). Sisteme similare sunt descrise în staţiile S.P. și alte c. Rusia (nos 36463/11 și 10 altele, §§ 5-10, 2 mai 2023) și D c. Letonia (nr. 76680/17, § 6, 11 ianuarie 2024) (a se vedea, de asemenea, descrierea acestor sisteme în standardele penitenciare privind ierarhia informală între persoanele deținute, menționate la punctul 33 de mai jos). Ele se bazează pe cel puţin trei Versiunea reclamantului în ceea ce privește tratamentul numai pentru parias Reclamantul susține că, pe lângă alți deținuți care aparțin castei de mai jos, ar trebui să respecte reguli stricte de conduită pe care le descrie în modul următor. 8. Reclamantul susține că, pentru a se deplasa în interiorul închisorii, el trebuia să treacă prin ziduri și garduri. El a explicat că a fost interzis de către proscrisi să atingă un deţinut al altei caste, sub pedeapsa represaliilor fizice. El precizează că, în cazul în care un deţinut ar fi atins de un maior, acesta ar deveni el însuşi unul, iar din acest motiv, persoanele care aparţin castei de jos ar fi vânate în mod constant de ceilalţi deţinuţi. Reclamantul susține, de asemenea, că cei doi pariași au fost hrăniți separat de ceilalți. El arată că, în instituţia din Cricova nr. 15, pariaşii erau serviţi în mod special ultima dată, într-o farfurie aşezată la sol, iar apoi cei interesaţi trebuiau să se aplece pentru a - şi ridica picioarele, apoi să se ridice şi să se întoarcă să mănânce în celulele lor. El adaugă că, în localul nr. 9 din Pruncul, el îşi primea mesele la fereastra celui care se ocupa de scufundare, unde, după părerea lui, condiţiile sanitare erau deplorabile. 10. Reclamantul susține că a fost primit ultima dată de către medicul închisorii, chiar și în sigiliul silențios a fost primul. El explică faptul că, dacă un alt deţinut intra în cameră în timpul examinării unui prosop de către medic, un alt deţinut trebuia să iasă imediat din cameră şi să aştepte până când medicul a terminat cu deţinutul respectiv. 11. Potrivit reclamantului, era, de asemenea, interzis ca pariaţii să meargă la puşcărie, să folosească spălătoria şi sala de sport sau să urmeze cursuri de formare profesională. 12. Reclamantul susține, de asemenea, că a fost obligat să îndeplinească sarcini la care nu erau supuși ceilalți deținuți. Printre altele, el pretinde că a trebuit să efectueze lucrări de renovare în celule, uneori până la 14 ore pe zi, şi să - i transporte, din exterior până la unele dintre aceste celule, saci plini cu pietre. El spune, de asemenea, că a fost constrâns să efectueze lucrări în aer liber pe timp canicular, fără apă și fără pauză. El susţinea că nu era plătit şi, în plus, că îndeplini sarcini pentru care alţi deţinuţi erau plătiţi în locul lui. El a adăugat că, în calitate de paria, el a trebuit, de asemenea, să colecteze gunoiul și alte gunoiuri din închisoare, curăța toaletele, mutarea de cărbune sau transporta până la 10 ore de găleți pline cu beton pe o distanță de 500 de metri. 13. Reclamantul a comunicat Curţii mai multe videoclipuri pe care a declarat că le-a înregistrat cu telefonul său în instituţia Õ nr. 9 din Pruncul. Nu a specificat data. 14. Într-un prim video, reclamantul îşi filmează celula, care se află într-o stare precară, precum şi trei deţinuţi, dintre care unul este ocupat să facă lucrări. Reclamantul afirmă, printre altele, că cei interesaţi sunt pariaşi, ceea ce confirmă alţi doi deţinuţi şi că trebuie să efectueze singuri lucrări în celula lor, spre deosebire de deţinuţii celorlalte castele ale căror celule sunt renovate de muncitori. 15. În alte trei videoclipuri, filmează aceeaşi celulă în construcţii. El susţine că el şi ceilalţi deţinuţi care sunt obligaţi să lucreze toată ziua, că este rareori permis să iasă din celula sa, că nu are dreptul de a folosi duşul, aceasta fiind rezervată deţinuţilor de casta superioară, şi că este obligat să doarmă în celula în cauză, în timp ce aceasta este plină de praf şi resturi. Într-un alt videoclip, reclamantul, ocupat cu punerea zăvorului pe peretele celulei, afirmă că el și colegii săi deținuți sunt obligați de șapte zile să lucreze mai mult de 12 ore pe zi și să doarmă în această celulă, unde respiră praful și emanațiile generate de lucrări. 16. Într-un alt videoclip, reclamantul prezintă celula în cauză renovată, dar ale cărei ziduri încep să se desprindă din cauza umezelii și a tavanului prezintă scurgeri atunci când plouă. El susţine că sunt şapte în celulă. Imaginile arată patru paturi, inclusiv trei paturi suprapuse, precum şi spaţiu foarte redus, ale cărui deţinuţi dispun în afara acestor paturi. 17. În alte două videoclipuri, reclamantul se filmează cerându-i unui deţinut al altei caste o permisiune de a ieşi din celulă. 18. Într-un alt videoclip, recurentul filmează, cu camera ascunsă, curtea închisorii, precum şi o discuţie cu un alt deţinut, din care reiese că amândoi sunt pariaţii 19. Într-un alt video, din nou, reclamantul filmează, încă în camere ascunse, calea pe care o ia pentru a merge la sala de mese și în interiorul acestuia. El se deplasează de-a lungul unui perete exterior, în spatele unui alt Plângerile depuse de solicitant 20. Într-o serie de plângeri adresate instituției Ö nr. 9 din Pruncul în perioada februarie 2017-septembrie 2018, reclamantul a solicitat să i se atribuie în zadar o muncă remunerată. Într-una dintre ele, el a menţionat apartenenţa sa la casta paria. 21. În același timp, la 2 februarie 2017, reclamantul a depus o plângere în fața unui judecător judecătoresc în vederea denunțării condițiilor sale de detenție și a discriminării pe care a declarat că o suportă în cadrul instituției Ö nr. 9 din Pruncul. El a menţionat statutul său de proscris şi a susţinut că atunci când el însuşi sau alţi deţinuţi din celula sa se plângeau de condiţiile lor de detenţie, administraţia închisorii aducea un deţinut dintr-o casta superioară care îi îndemna să tacă. 22. Printr-o hotărâre din 7 februarie 2017, Tribunalul din Chișinău (sediul din Buiucani) și-a declinat competența și a transmis plângerea reclamantului pentru examinare la Ministerul de Justiție al instituțiilor penitenciare. 23. Prin scrisoarea din 27 martie 2017, departamentul în cauză l-a informat pe solicitant că, după verificare, nu a constatat nicio încălcare a legislației în vigoare a Republicii Moldova de către agenții din cadrul instituției Ö nr. 9 din Pruncul. De asemenea, acesta a declarat că a pus în aplicare toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea și a crea condiții favorabile de detenție pentru persoanele aflate în detenție. 24. În același timp, la 24 martie 2017, reclamantul a sesizat instanța judecătorească pentru a-și denunța condițiile de detenție. În plângerea sa, el a menţionat încă o dată că aparţine casta pariaţilor. 25. Printr-o hotărâre din 3 aprilie 2017, Tribunalul din Chișinău (sediul din Buiucani) și-a declinat din nou competența și a transmis plângerea Ministerului Justiției la Departamentul pentru instituțiile penitenciare. 26. Prin decizia din 18 mai 2017, departamentul a încheiat procedura fără a fi luat în considerare, pe motiv că reclamantul refuzase în scris să primească un răspuns la plângerea sa. 27. La o dată care nu a fost specificată în 2019, reclamantul sesizează Consiliul cu privire la prevenirea și eliminarea discriminării și la protejarea egalității ( El a explicat că a adresat mai multe cereri autorităţilor naţionale pentru a obţine un loc de muncă şi că toate cererile sale au fost respinse. El susţinea, de asemenea, că el şi un grup de deţinuţi, membri ai casta pariaţilor, lucrau fără să fie remuneraţi. 28. În decizia sa din 12 iulie 2019, Consiliul pentru egalitate a declarat că, în timpul detenţiei sale în cadrul instituţiei Õ nr. 9 din Pruncul, recurentul a comis 24 de infracțiuni disciplinare și că a mai avut încă trei infracțiuni disciplinare neșteptătoare. Astfel, s-a ajuns la concluzia că nu există nicio legătură de cauzalitate între tratamentul diferenţial denunţat de solicitant şi elementele invocate şi că acest tratament a rezultat, dimpotrivă, din greşelile disciplinare menţionate. CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICA PERTINENTE CADRUL JURIDIC INTERNE 29. art. 206 din Codul de punere în aplicare al Republicii Moldova, în vigoare de la 1 iulie 2005, este astfel formulat: 2) În cazul unei ameninţări la adresa securităţii personale a condamnatului, acesta are dreptul de a depune o cerere la unul dintre responsabilii penitenciarului pentru a obţine garanţia securităţii sale personale. În astfel de cazuri, responsabilul în cauză este obligat să ia imediat măsuri în acest sens și, dacă este cazul, să pună în aplicare măsuri de protecție din partea statului. 3) Administraţia statului membru ia măsurile necesare pentru a elimina ameninţarea la adresa securităţii personale a condamnatului. Aceste măsuri vor fi menţinute atâta timp cât este necesar scopul vizat. □ Textele Comitetului european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante 30. Raportul către guvernul Republicii Moldova privind vizita ad hoc efectuată în Republica Moldova de către Comitetul european pentru prevenirea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (CPT) în perioada 5-13 decembrie 2022 [CPT/Inf (2023) 27], publicat la 13 septembrie 2023, se citește după cum urmează în pasajele sale relevante în speță [traducerea grefei]: O atenţie deosebită a fost acordată evaluării progreselor realizate de autorităţile moldoveneşti în lupta împotriva violenţei şi a intimidării între deţinuţi. [...] Deși CPT a observat progrese în anumite domenii, consideră regretabil faptul că numeroase recomandări-cheie formulate în mai multe rânduri în rapoartele sale anterioare de vizită [inclusiv rapoartele privind vizitele efectuate în 2015 [CPT/Inf (2016) 1616, 2018 [CPT/Inf (2018) 49] și 2020 [CPT/Inf (2020) 27]] nu au fost puse în aplicare. Această constatare se referă în special la recomandările referitoare la fenomenul ierarhic informal dintre deţinuţi şi la violenţa şi intimidarea care rezultă din acesta, la condiţiile materiale necorespunzătoare la care este supusă majoritatea persoanelor deţinute, la programul limitat de activităţi propus persoanelor încarcerate, precum şi la efectivele insuficiente pentru a asigura controlul efectiv al instituţiilor penitenciare. După cum s-a arătat mai sus, concluziile vizitei arată că violenţa între deţinuţi rămâne o problemă în mare măsură nerezolvată şi că, în general, instituţiile penitenciare nu reuşesc încă să asigure un mediu sigur pentru persoanele încarcerate. Încă o dată, un număr mare de deţinuţi au descris delegaţiei o atmosferă generală de intimidare şi violenţă cauzată de conducătorii informali ai deţinuţilor şi de cei din jurul lor. Documentele examinate de delegație au scos în evidență și mai multe cazuri de rănire caracteristică a actelor de violență între deținuți. Din teamă şi lipsă de încredere în capacitatea personalului de a-şi asigura protecţia, deţinuţii răniţi au refuzat să ofere explicaţii cu privire la originea rănilor. În plus, deși toate aceste cazuri au fost întocmite și raportate la biroul procurorului general, nu s-a deschis nicio anchetă în aceste cazuri. Situaţia persoanelor considerate a fi mai jos de ierarhia informală a deţinuţilor rămâne un subiect de preocupare majoră pentru CPT. Încă o dată, delegaţia a primit numeroase plângeri privind abuzuri frecvente, comportamente sistematice degradante din partea altor deţinuţi şi ameninţări la adresa violenţei fizice. După cum a subliniat în mai multe rânduri în rapoartele sale anterioare de vizită, CPT consideră că situaţia acestor persoane ar putea fi considerată o încălcare continuă a articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Multe persoane aflate în închisorile vizitate au primit măsura de expulzare a populaţiei deţinuţilor generali prevăzută în art. 206 din Codul de execuţie ca fiind singurul mijloc de a scăpa de ameninţările pe care le punea asupra lor ierarhia informală a deţinuţilor. Cu toate acestea, din mai multe motive explicate în raport, această măsură, astfel cum a fost pusă în aplicare în momentul vizitei, nu poate fi considerată o soluţie eficientă. În special, deţinuţii ţinuţi la distanţă erau plasaţi în vechile unităţi de izolare disciplinară în care condiţiile materiale erau rele şi în care erau supuşi unor regimuri sărăcite. CPT consideră că incapacitatea persistentă a autorităților moldovenești de a asigura un mediu sigur și sigur pentru persoanele deținute este direct legată de mai mulți factori, inclusiv lipsa cronică a personalului penitenciar, utilizarea liderilor informali ai deținuților pentru a menține controlul asupra populației penitenciare și existența unor cămine de mare capacitate. În acelaşi timp, nu există nici o evaluare reală individualizată a riscurilor şi nevoilor în momentul admiterii nou-veniţilor sau nici o clasificare care să permită determinarea în care închisoare, bloc sau celulă ar trebui să fie plasat fiecare nou deţinut. Având în vedere aceste constatări, Comitetul solicită încă o dată autorităţilor moldoveneşti să ia fără întârziere măsuri hotărâte pentru a aborda fenomenul ierarhiei informale dintre deţinuţi şi pentru a preveni violenţa şi intimidarea între deţinuţi în întregul sistem. În acest scop, autoritățile ar trebui să elaboreze o strategie cuprinzătoare clară, însoțită de un calendar de punere în aplicare, care să includă o serie de măsuri concrete descrise în raport. (...) 2. Tratamente necorespunzătoare (...) b. Violenţă şi intimidare între deţinuţi. Discuţii anterioare cu autorităţile şi situaţia generală 18. Problema violenţei şi a intimidării între deţinuţi în închisorile moldoveneşti a fost de mult timp o preocupare majoră pentru CPT. În mai multe rapoarte de vizită, Comitetul a îndemnat autorităţile moldoveneşti să ia măsuri hotărâte pentru a aborda această problemă, în special prin adoptarea unor măsuri eficiente pentru abordarea fenomenului de ierarhie informală a persoanelor deţinute. În primul rând, Comitetul a considerat că acest lucru ar necesita instituirea unui sistem de evaluare adecvată a riscurilor şi nevoilor, eliminarea privilegiilor acordate şefilor informali, instalarea deţinuţilor în unităţi de viaţă mai mici, recrutarea unui număr suficient de agenţi formaţi corespunzător, precum şi sprijinul total al conducerii faţă de deţinuţii expuşi riscului de a fi abuzaţi de alţi deţinuţi şi faţă de deţinuţii care refuză să participe la sistemul de ierarhie informală. După cum observase deja în cadrul vizitelor anterioare, delegația a remarcat în instituțiile vizitate în 2022 că persoanele care refuzau să se supună ierarhiei informale a deținuților și normelor sale erau plasate, la cerere, sub regimul de punere în liberă circulație prevăzut la art. 206 din Codul de punere în aplicare. În trecut, autoritățile moldovenești au prezentat această posibilitate ca o măsură menită să protejeze deținuții împotriva amenințărilor și violenței. Cu toate acestea, astfel cum este prezentat la punctul 28, această măsură, astfel cum a fost pusă în aplicare în momentul vizitei, nu poate fi considerată o soluție eficientă, iar concluziile vizitei arată în mod clar că violența și instigarea între adulții adulți rămân în mare măsură netratate. În general, închisorile eşuează întotdeauna să asigure un mediu sigur pentru persoanele încarcerate, iar mai multe recomandări formulate de CPT nu au fost puse în aplicare. 19. Încă o dată, un număr mare de deţinuţi intervievaţi în timpul vizitei au descris delegaţiei o atmosferă generală de instigare şi violenţă, pe care şefii informali şi cercurile lor apropiate o folosesc pentru a impune normele lor informale altor deţinuţi, cum ar fi obligaţia de a contribui în mod regulat la un fond colectiv ilegal (obchchak) gestionat de şefii informali, precum şi alte forme de extorcare impuse de ameninţări sau violenţe fizice reale. Potrivit mărturiilor primite, violenţa fizică includea palmă, pumni şi picioare în diverse părţi ale corpului. (...) 20. Un incident care a avut loc la închisoarea Branești la 5 februarie 2021 ilustrează în mod clar atmosfera generală a violenței și a intimidării din închisori. Potrivit unui raport special întocmit de biroul lui Umbudsman [mediator], aproximativ 30 de agresori din diferite sectoare ale închisorii au intrat în mijlocul nopţii în sectorul 10, unde erau ţinuţi prizonierii aşa - numiţi □ umiliţi (a se vedea, de asemenea, punctul 25) şi i - au lovit cu băţul. Atacul a fost o pedeapsă: o persoană din acest sector a introdus ilegal un telefon mobil în închisoare fără permisiunea şefilor informali. Acest incident violent a avut loc printre deţinuţii din Sectorul 10-13 răniţi, care au fost, printre altele, victime ale contuziilor cerebrale, traumelor la nivelul umerilor şi abdomenului, precum şi ale coastelor fracturate. Raportul menţionează membrii personalului instituţiei, conform cărora persoanele rănite în timpul incidentului au refuzat să furnizeze explicaţii cu privire la originea rănilor. Conform raportului special, s-a deschis o anchetă penală în acest caz. (...) 21. În plus, mai multe persoane pe care delegaţia a încercat să le interogheze în instituţiile vizitate erau în mod evident înspăimântate să vorbească şi au solicitat întreruperea interviului sau chiar au refuzat să fie interogate, invocând teama represaliilor pe care şi le-au spus unele dintre ele de a suferi din partea reprezentanţilor ierarhiei informale a deţinuţilor pentru că au vorbit cu delegaţia. În închisorile din Brainești și Cricova, la scurt timp după ce delegația a început să desfășoare interviuri în mai multe dormitoare deschise de mare capacitate, deținuți care nu erau găzduiți și care făceau parte din clasele superioare ale ierarhiei informale intrau adesea în dormitor. Simpla lor prezenţă îi presa pe cei intervievaţi de delegaţie şi îi împiedica să vorbească liber. De mai multe ori, respondenții au încetat să interacționeze și au pus capăt interviurilor. La fel ca în cazul vizitelor anterioare, documentele examinate de delegație, inclusiv înregistrările rănilor traumatice, dosarele medicale individuale ale persoanelor deținute și rapoartele de rănire trimise de la închisorile vizitate la biroul procurorului districtual, indică numeroase cazuri de deținuți găsiți cu răni caracteristice de violență între deținuți, cum ar fi vânătăi în jurul ochilor, contuzii la spate și la fese și răni traumatice la cap. Datorită atmosferei de teamă create de liderii informali și cercurile lor apropiate, precum și lipsei de încredere în capacitatea personalului de a asigura siguranța, persoanele găsite rănite de personal au refuzat să ofere o explicație cu privire la originea rănilor lor sau au dat cauze în mod evident inconsecvente cu rănile observate (cum ar fi Alţii deţinuţi care, după toate probabilităţile, au fost martori la fapte au afirmat în mod sistematic că nu au văzut nimic. (...) 22. În conformitate cu statisticile oficiale furnizate delegației de către autorități, întregul sistem a înregistrat 115 cazuri de violență între deținuți în 2020, 144 de cazuri în 2021 și 152 de cazuri în primele nouă luni de 2022. Cu toate acestea, concluziile vizitei arată în mod clar că o serie de cazuri de violență între deținuți trec neobservate, deoarece victimele sunt intimidate în mod sistematic de către autorii violenței, amenințate de noi violențe și descurajate să depună plângere la personal sau să solicite un examen medical. 23. Această concluzie pare, de asemenea, să fie susținută de constatările formulate în cursul vizitei privind semnalarea rănilor și de datele furnizate de autorități cu privire la numărul ridicat de rapoarte privind rănirile depuse de conducerea închisorilor la biroul procurorului general. În măsura în care delegaţia a constatat acest lucru, toate cazurile de rănire suferite de deţinuţi în cele trei instituţii vizitate au fost înregistrate în registre ale traumelor bine ţinute de personalul medical. Aceste cazuri au fost raportate conducerii închisorii printr-un formular desemnat (care includea, de asemenea, un sistem corporal), care, la rândul său, a raportat aceste cazuri la biroul procurorului general. CPT salută aceste proceduri obligatorii de declaraţie care, cel puţin în principiu, pot contribui în mod semnificativ la identificarea cazurilor posibile de violenţă între deţinuţi şi la desfăşurarea unor anchete asupra acestor fapte. (...) Cu toate acestea, autorităţile au informat Comitetul că nici o investigaţie nu a fost deschisă de biroul procurorului în cazurile de rănire raportate. În plus, în general, biroul procurorului districtual nu a furnizat informații privind monitorizarea (și eventualele rezultate) a rapoartelor de rănire. (...) ii. Persoanele considerate ca fiind agresate mai mult de 24 de ani. Situaţia persoanelor considerate a fi mai umilite sau de neatins, cu alte cuvinte a persoanelor care aparţin celei mai inferioare caste din ierarhia informală a deţinuţilor, rămâne o preocupare majoră pentru CPT [23] . Încă o dată, delegaţia a primit numeroase plângeri privind abuzuri frecvente, comportamente degradante sistematice din partea altor deţinuţi şi ameninţări de violenţă fizică în caz de nerespectare a codului de conduită informal. Aceste norme informale îi obligau pe cei interesaţi să evite contactul cu ceilalţi deţinuţi şi efectele personale ale acestora, să meargă pe o parte sau de-a lungul zidurilor şi să nu folosească înjurături în cadrul interacţiunilor lor cu alte persoane şi le interziceau accesul la instalaţiile sportive şi recreere comune, precum şi la sala de mese. Ele le interziceau, de asemenea, să utilizeze aceleași instalații de spălare ca și cele puse la dispoziția populației închisorii generale. Acestea le impuneau obligaţia de a curăţa gratuit celulele şi spaţiile comune (inclusiv toaletele) şi de a culege deşeurile şi le interziceau să lucreze cu alţi deţinuţi. În majoritatea cazurilor, cei interesaţi erau cazaţi în cele mai grave condiţii observate în închisorile vizitate. Ca mai mulți respondenți ai delegației la au exprimat: După cum a subliniat deja în rapoartele sale anterioare de vizită, CPT consideră că situaţia persoanelor considerate a fi o încălcare continuă a articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care interzice, printre altele, toate formele de tratament degradant şi obligă autorităţile naţionale să ia măsuri adecvate pentru a preveni astfel de tratamente, inclusiv atunci când sunt comise de alţi deţinuţi (...). 25. În închisorile din Branești și Cricova, persoanele considerate a fi fost În închisoarea Chișinău, în pofida asigurărilor furnizate delegației de către conducere conform cărora persoanele acuzate sau condamnate pentru infracțiuni sexuale (deseori considerate iii. Acceptarea tacită a ierarhiei informale a deţinuţilor 26. Concluziile vizitei sugerează că mai există încă o acceptare tacită a ierarhiei informale de către personalul reţinut sau chiar un acord implicit între personal şi şefii informali privind menţinerea ordinii în rândul prizonierilor şi buna funcţionare a instituţiilor. De exemplu: - După cum a observat deja cu ocazia vizitelor sale anterioare, CPT a constatat că liderii informali aveau un cuvânt de spus în clasificarea iniţială a nou-veniţilor şi în repartiţia lor în celule/dormitoare. În închisoarea Chișinău, printre altele, pereții etanși ai celulei de admisie au încă găuri (aproximativ 10 cm diametru) care au servit ca canale de comunicare cu celulele învecinate, care erau ocupate de reprezentanți ai ierarhiei informale. S-a raportat că la închisoarea Branești, liderii informali se întâlneau noii veniți în apropierea zonei de admisie sau în celulele de carantină; - Se pare că liderii informali aleși îi alegeau și pe deținuții autorizați să lucreze; la închisoarea Branești, în special, delegația a primit mai multe declarații potrivit cărora profiturile (sau o parte din acestea) câștigate de deținuții care lucrau, în special posibilitatea eliberării anticipate, erau înregistrate în beneficiul deținuților de rang superior; - Delegația a observat, de asemenea, diferențe semnificative, atât în ceea ce privește condițiile materiale, cât și în ceea ce privește spațiul de viață disponibil, între conducătorii informali și cercurile lor apropiate, pe de o parte, și populația caracterală generală, și în special cei considerați ca fiind umiliți, pe de altă parte. Primii au continuat să trăiască foarte confortabil în închisoare, cu toate facilităţile posibile (pentru mai multe detalii, a se vedea punctul 42); - Liderii informali au jucat un rol în acordarea de cereri de expulzare a populaţiei deţinuţilor generali (...). (...) v. Personal 34. În toate cele trei instituţii vizitate, dar şi în sistemul penitenciar în ansamblu, problema personalului rămâne o problemă majoră. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile moldovenești, sistemul penitenciar avea în total 2 940 de posturi pentru diferite categorii de personal, dintre care 520 erau vacante (aproximativ 18%). Prin urmare, numărul de agenţi prezenţi în zonele de detenţie ale celor trei instituţii vizitate era lamentabil scăzut. Prin urmare, era adevărat că personalul nu era în măsură să exercite un control eficient asupra situaţiei din instituţiile vizitate şi nu putea fi informat cu privire la cazurile de violenţă dintre deţinuţi şi nici nu putea interveni în mod eficient. (...) vi. Concluzii și recomandări 35. După cum s-a menţionat deja în rapoartele sale anterioare de vizită, CPT consideră că incapacitatea persistentă a autorităţilor moldoveneşti de a asigura un mediu sigur şi sigur pentru persoanele deţinute este direct legată de mai mulţi factori, inclusiv deficitul cronic de personal penitenciar, utilizarea conducătorilor informali pentru a menţine controlul asupra populaţiei închisorii şi existenţa unor cămine de mare capacitate. În plus, autoritățile nu efectuează nicio evaluare adecvată a riscurilor și nevoilor deținuților în momentul admiterii lor în închisoare sau nicio clasificare pentru a stabili în ce închisoare, în ce bloc sau celulă ar trebui să fie plasați acești deținuți. Vulnerabilitatea crescută a anumitor persoane care au fost internate în închisoare (cum ar fi persoanele acuzate sau recunoscute vinovate de sex, persoanele LGBTQI+, persoanele cu tulburări mintale sau persoanele care consumă droguri) scoate în evidență în mod clar necesitatea de a identifica riscurile și vulnerabilitățile potențiale pentru a preveni expunerea persoanelor interesate la riscul de violență și de exploatare în mâinile altor deținuți. Soluţionarea problemei violenţei şi a intimidării între deţinuţi va necesita directori şi agenţi ai instituţiilor din afara ţării care preiau controlul asupra situaţiei. În primul rând, agenții penitenciari trebuie să fie în măsură să își exercite autoritatea în mod corespunzător. Aceasta implică, printre altele, personal suficient (inclusiv noaptea) pentru a permite agenților penitenciari să supravegheze în mod adecvat activitățile persoanelor deținute și să se sprijine reciproc în îndeplinirea sarcinilor lor. Tratarea fenomenului violenţei între deţinuţi necesită, de asemenea, ca agenţii penitenciari să acorde o atenţie deosebită semnelor de tulburare şi să fie instruiţi corespunzător pentru a interveni în mod hotărât şi eficient încă din primele semne. În acest scop, ar trebui instituite programe de formare inițială și continuă pentru toți agenții, indiferent de gradul lor, și ar trebui să includă cursuri de formare privind gestionarea violenței între deținuți. În plus, existenţa unor relaţii pozitive între personal şi deţinuţi, bazate pe noţiunile de securitate dinamică şi de bunăvoinţă, este de o importanţă capitală: astfel de relaţii pot contribui la depăşirea reticenţei obişnuite a victimelor (sau martorilor) de a denunţa autorii violenţei între deţinuţi. În plus, va fi necesar să se instituie un program zilnic pentru a oferi deţinuţilor activităţi relevante şi pentru a facilita reintegrarea socială a acestora (...). 36. În lumina celor de mai sus, CPT solicită încă o dată autorităţilor moldoveneşti să ia fără întârziere măsuri hotărâte pentru a aborda fenomenul ierarhiei informale dintre deţinuţi şi pentru a preveni violenţa şi instigarea între deţinuţi în întregul sistem penitenciar. În acest scop, autoritățile moldovenești ar trebui să pună în aplicare o strategie cuprinzătoare clară, cu termene de punere în aplicare, care ar trebui să includă următoarele măsuri: - să pună capăt practicii care constă în utilizarea liderilor informali pentru a menține ordinea în închisori; să separe liderii informali și cercul lor apropiat de restul populației penitenciare, pe baza unei evaluări individuale adecvate a riscurilor și a nevoilor; (...) să sprijine aceste eforturi; - să priveze conducătorii informali și cercurile lor apropiate de privilegiile de care nu beneficiază ceilalți de pe urma privilegiilor, în special în ceea ce privește condițiile materiale de detenție; - să priveze liderii informali de posibilitatea de a intra în contact cu noii intrați și de a le atribui o castă; în acest context, trebuie să se reamintească personalului penitenciar că orice agent care facilitează astfel de contacte va fi sancționat; - să instituie o procedură de recrutare și de formare eficientă a personalului penitenciar, asigurând în același timp o supraveghere continuă a agenților (inclusiv noaptea) în zonele de detenție. Acest lucru va necesita o creștere semnificativă a numărului de angajați. De asemenea, este necesar să se ia măsuri pentru eliminarea sistemului de rotație de 24 de ore în vigoare pentru agenții penitenciari; - plasarea deținuților în unități de viață mai mici; - instituirea unui sistem adecvat de evaluare a riscurilor și a nevoilor, precum și a unui proces de clasificare și de repartizare a deținuților pentru a se asigura că aceștia nu sunt expuși altor deținuți care ar putea să le facă rău (luând în considerare în mod corespunzător riscul la care unii deținuți ar putea expune alți deținuți prin promovarea sau impunerea ierarhiei informale a deținuților) ; - în special, ar trebui luate măsuri pentru a se asigura sprijinul total al conducerii față de persoanele expuse unui anumit risc de abuz asupra mâinilor altor deținuți (inclusiv persoanele acuzate sau recunoscute vinovate de crimă sexuală, persoanele LGBTQI+ sau persoanele afectate de tulburări psihice sau care consumă droguri) și față de persoanele care nu doresc să fie implicate în ierarhia informală a deținuților. Aceasta include, în cazul în care deţinuţii în cauză solicită acest lucru, plasarea părţilor interesate în unităţi de viaţă separate (înfiinţate în acest scop) care oferă condiţii materiale şi un regim adecvat, precum şi supravegherea necesară de către personal. Comitetul doreşte să primească o copie a strategiei astfel elaborate şi să fie informat periodic, pe o bază semestrială, cu privire la măsurile concrete luate în vederea punerii sale în aplicare şi la rezultatele obţinute. În plus, Comitetul doreşte să fie informat cu privire la punerea în aplicare a planurilor de creare a unităţilor de viaţă separate pentru persoanele care solicită protecţie în temeiul art. 206 din Codul de punere în aplicare, în special în ceea ce priveşte unităţile specifice în care au fost sau sunt prevăzute aceste unităţi. 37. În ceea ce privește situația persoanelor aflate în detenție generală în temeiul articolului 206 din Codul de punere în aplicare, Comitetul recomandă autorităților moldovenești să ia măsuri pentru a se asigura că: - fiecare nou venit este informat în mod corespunzător de către personal, inclusiv în scris, cu privire la posibilitatea de a solicita măsuri în temeiul articolului 206 din Codul de punere în aplicare; - toate cererile de măsuri introduse în temeiul articolului 206 sunt tratate în mod confidențial de către personal, în conformitate cu legislația în vigoare; în acest context, este inacceptabil să se reamintească personalului . (...) 42. În închisorile din Brainești și Cricova, CPT a constatat un contrast izbitor între condițiile de viață ale majorității deținuților și cele ale unor prizonieri privilegiați, care locuiau în camere spațioase (...) sau chiar în apartamente mici compuse din mai multe camere. Unele dintre aceste spaţii de viaţă erau dotate cu paturi mari duble, canapele şi scaune, dulapuri, oglinzi, chicinete care conţineau un frigider cu mai multe compartimente, o maşină de cafea şi un cuptor cu microunde, televizoare cu ecran plat, console de jocuri video, sisteme stereo cu pat, echipamente sportive private, maşini de spălat şi sanitare private care includeau WC-uri, un duş şi un încălzitor de apă. Aceste spaţii erau decorate cu covoare pe podea şi picturi pe pereţi şi conţineau acvarii mari. CPT insistă din nou asupra faptului că este responsabilitatea administraţiei competente să garanteze că toate persoanele deţinute trăiesc în condiţii decente. Faptul de a permite anumitor persoane să profite în mod liber de bogăţiile lor şi, şi mai rău, de la fondurile şantajate altor deţinuţi (a se vedea punctul 19 (...)), pentru a crea condiţii de viaţă mult mai bune pentru ele însele, este în mod clar împotriva obiectivului conducerii şi al personalului de a prelua controlul închisorilor, de a-şi declara autoritatea şi de a crea relaţii pozitive între personal şi deţinuţi. Într-adevăr, pentru ceilalţi deţinuţi, a vedea liderii de mai sus duce o viaţă luxoasă cu toate privilegiile posibile şi puteri exclusive constituie un puternic stimulent de a se implica în ierarhia informală a deţinuţilor şi de a urca pe scări prin asuprirea altora. CPT recomandă autorităților moldovenești să ia măsuri pentru a se asigura că toate persoanele deținute sunt tratate în mod egal și beneficiază de condiții materiale similare. mai mult de 31 de persoane. Răspunsul guvernului moldovenesc la raportul CPT referitor la vizita din 5-13 decembrie 2022 [CPT/Inf (2023) 32], publicat de CPT la 3 noiembrie 2023, este astfel redactat în părțile relevante ale acestuia [traducerea grefei]: Ministerul Justiţiei recunoaşte necesitatea de a elabora un document strategic pentru a orienta măsurile luate de autorităţi pentru a combate acest fenomen [de ierarhie informală între deţinuţi] adânc înrădăcinat în cadrul instituţiilor penitenciare din Republica Moldova. (...) nu este în prezent posibil să se elaboreze un program pentru abordarea acestei probleme specifice instituţiilor penitenciare, nici o strategie care să nu prevadă sau să nu menţioneze un astfel de program. Ministerul Justiţiei a evaluat gradul de punere în aplicare a recomandărilor din studiul de referinţă privind subcultura criminală în închisorile din Republica Moldova, comandat în 2018 de biroul din Chişinău din [Consiliul Europei]. Cu toate acestea, numai 20% dintre recomandări au fost puse în aplicare. Pe baza recomandărilor formulate în cadrul studiului și al unui audit de securitate realizat înainte de sfârșitul anului 2023, Ministerul Justiției va aproba o foaie de parcurs pentru reducerea ierarhiei informale. Aceasta va include, de asemenea, acțiuni care reflectă măsurile recomandate la punctul 36 din raportul CPT. Documentul a ajuns la etapa finală a consultărilor interne și va fi transmis spre examinare CPT, astfel cum s-a solicitat, în cadrul raportului semestrial. mai mult decât atât. În raportul său privind vizita ad-hoc efectuată în Republica Moldova în perioada 3-12 iunie 2025 [CPT/Inf (2025) 38], publicat la 4 decembrie 2025, CPT reafirmă faptul că condiția deținuților din Republica Moldova este în continuare un subiect de preocupare majoră. 33. Standardele penitenciare ale CPT privind ierarhia informală a persoanelor deținute [CPT/Inf (2025) 12] descriu următoarele în pasajele relevante ale acestora în speță [note de subsol omise]: (...) [Salvarea informală dintre persoanele deţinute] continuă să existe, deşi în diferite grade, în sistemul penitenciar al nouă state părţi la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CEPT), dintre care opt sunt membre ale Consiliului Europei. Aceste nouă ţări făceau parte din Uniunea Sovietică. (...) 2. Închisorile sovietice au fost definite în principal de ceea ce cercetătorii au numit un colectivism penitenciar (în special, la nivel individualism din majoritatea țărilor din Europa de Vest), care a fost descris ca fiind compus din trei elemente principale: un sistem de guvernanță penală bazat pe supravegherea reciprocă între colegi, mutarea autorității și gestionarea către persoanele deținute și viața în comunitate, care rezultă din structurarea vieții închisorii prin plasarea persoanelor aflate în cămine de mare capacitate. La originea acestor sisteme penitenciare datează de la înfiinţarea unor lagăre de muncă forţate (Gulag) în Uniunea Sovietică la începutul secolului XX şi, mai mult decât atât, de la închisorile din Rusia ţaristă. Se pare că, la începutul anilor ' 40, populaţia deţinuţilor oficiali creştea peste un milion de oameni şi apoi a continuat să crească. A devenit imposibil să se gestioneze un număr atât de mare de persoane private de libertate și, de asemenea, să se garanteze producția masivă impusă de instituțiile penitenciare, fără ca autoritățile să își descarce cel puțin o parte din sarcinile de supraveghere, oficiale sau nu, asupra persoanelor deținute. Sistemul informal de autogestionare a persoanelor deținute, care a apărut la momentul respectiv, a dat naștere unei ierarhii informale în care persoanele erau clasificate în diferite categorii, sau caste, care coexistau prin aplicarea Acest cod a devenit esenţial într-un mediu în care oamenii deţinuţi locuiau în barăci, în câteva zeci de locuri de dormit (...) 3. Colectivismul închisorii a supraviețuit în afara Uniunii Sovietice, iar cele nouă state părți la CEPT menționate anterior sunt încă implicate în ceea ce a mai rămas, inclusiv ierarhia informală dintre deținuți și influența sa dăunătoare. Iniţiativele luate pentru a aborda problema ierarhiei informale între persoanele deţinute au fost mai mult sau mai puţin reuşite, deoarece transformarea infrastructurii penitenciare sovietice De asemenea, ierarhia informală poate continua ca urmare a unei deficienţe de detenţie, ceea ce duce la un deficit de prezenţă şi de supraveghere a personalului în zonele de detenţie. Un factor suplimentar este formarea insuficientă a personalului. (...) 4. Din numeroasele vizite efectuate de CPT reiese că o ierarhie informală într-un sistem penitenciar național se bazează în mod tradițional pe un sistem de caste, care funcționează cu norme specifice de conduită și comunicare. Acest sistem de caste continuă să desprindă aproape toate aspectele vieţii de zi cu zi în închisorile din fostele ţări sovietice, unde fiecare deţinut trebuie să facă parte dintr-o castă sau alta. Departe de orice fel de castă este determinată de o serie de factori, cum ar fi, în special, înfășurarea, posibilele legături cu criminalitatea organizată, situația financiară, faptul că a fost condamnat anterior la o pedeapsă de închisoare, datoriile și conflictele cu alte persoane, în închisoare sau în afara acesteia, orientarea sexuală și experiențele sexuale înainte de încarcerare, și chiar încălcarea, inclusiv neintenționată, a uneia dintre foarte multele reguli nescrise ale ierarhiei informale. Deşi numele castelor se referă dintr-o ţară în alta şi ierarhiile închisorilor informale prezintă particularităţi naţionale, cele trei caste principale pot fi definite după cum urmează: - şefii informali (casca superioară); - persoanele deţinute obişnuite (casta intermediară, cea mai numeroasă) ; şi - cei care nu pot fi atingeţi, sau cei care nu pot fi atingeţi (casta inferioară). (...) 8. Casta inferioară (opuschennye, levyje) este cea a neatinsului, în sens propriu și figurat. Ele nu sunt autorizate să aibă un aviz cu privire la viaţa în instituţie sau la castele superioare, să ridice vocea sau să reziste fizic atunci când sunt lovite de o persoană a unei caste superioare. Ei trebuie să stea de pază în fiecare zi în timpul orelor la intrarea în unitate pentru a informa celelalte persoane care au fost reţinute de la locul de muncă al unui membru al personalului. Intouchables sunt plasate în celule și dormitoare separate, sau în locuri specifice ale celulelor și căminelor (de obicei lângă ușă sau toaletă) ; ele trebuie să utilizeze sanitare specifice, să mănânce la mese separate la sala de mese în vasele identificate printr-o marcă, să își desfășoare activitățile sportive în săli diferite de cele utilizate de alte persoane deținute (sau să folosească terenurile atunci când nu sunt ocupate de persoanele din caste superioare) și să meargă la magazin după toate părțile. În unele închisori, ei nu sunt autorizaţi să folosească bucătăria de lamaie şi în altele trebuie să folosească un aragaz, un frigider şi o masă specifică. Orice întreţinere a spaţiilor comune, care este plătită de administraţia închisorii, este, în general, efectuată de către cei care nu pot fi atingeţi. Curățarea toaletelor revine celei mai mici subcategorii a neatinsului, care cuprinde, în general, deținuții acuzați de infracțiuni sexuale, indiferent dacă au fost condamnați sau nu. Deşi toţi deţinuţii au în mod oficial aceleaşi drepturi şi obligaţii şi ar trebui să facă ei înşişi curăţenie în căminul lor sau în celula lor, aceştia sunt, de fapt, cei care nu se ating de ei pentru a face curăţenie pe holuri şi în alte spaţii comune care curăţă căminele sau celulele persoanelor deţinute de casta superioară. Ei le mulţumesc uneori cu ţigări, ceai sau mâncare. CPT este uneori întreţinut cu persoane deţinute, în special cu casta inferioară, care se temeau în mod evident să vorbească şi au cerut să înceteze întreţinerea sau să continue în prezenţa unei alte persoane deţinute. Ei au explicat acest lucru de teama represaliilor pe care erau siguri că o vor face după ce au întâlnit CPT. (...) 11. CPT a subliniat în mai multe dintre rapoartele sale că situația persoanelor deținute de cea mai joasă castă ar putea fi considerată o încălcare continuă a articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, care interzice, printre altele, orice formă de tratament degradant și obligă autoritățile statului să ia măsuri adecvate pentru a preveni astfel de tratamente, inclusiv cele impuse de co-deținuți. (...) 13. În timpul vizitelor sale, CPT a primit numeroase mărturii credibile privind violența dintre persoanele aflate în arest la domiciliu, prin intermediul unor obiecte ascuţite, agresiuni, fierbări, violență sexuală, acte de hărțuire sau de intimidare și alte forme de violență psihologică, extorcări, printre altele. Este clar că persoanele cele mai afectate au fost, în general, persoanele deținute de casta inferioară, dintre care majoritatea relatărilor privind violența dintre persoanele deținute. Într-adevăr, faptul de a fi un În timpul discuţiilor pe care le - a avut de la sfârşitul anilor ' 90 cu sute de persoane deţinute de casta inferioară, CPT a adunat numeroase relatări despre persoane care, zi de zi, erau dezorientate şi retrimise la o stare de persoană nesemnificativă, deşartă, de neatins, de neatins. În timpul încarcerării lor, aceşti oameni se văd puţin pe măsură ce îşi pierd demnitatea umană, sunt obligaţi să doarmă în paturile cele mai rele, de la separeu la mese separate, să folosească tacâmuri, farfurii şi cupe specifice, precum şi instalaţii (sanitare, spălătorie şi sală de sport) separate, şi să efectueze cele mai murdare lucrări de întreţinere. Şi mai presus de toate, ele nu sunt considerate de către alte persoane deţinute ca fiind demne de a primi o strângere de mână sau de a împărtăşi o conversaţie; de a vedea, în esenţă, existenţa lor simplă recunoscută. 19. În plus, CPT a colectat numeroase mărturii cu privire la exploatarea persoanelor deținute de casta inferioară. După cum s - a menţionat mai sus, aceşti oameni sunt cei care de obicei curăţă dormitoarele, celulele şi salubritatea persoanelor deţinute de casta superioară, care se ocupă de spălătoria lor şi stau de pază pentru a preveni reţinerea unui membru al personalului. În opinia CPT, această practică ar putea, în unele cazuri, să se aplice sclaviei moderne (sub forma muncii forțate). (...) 21. (...) Imprimarea Comitetului este că numeroase echipe de conducere instituţionale din UE s-au resemnat, cu regret, să accepte existenţa unei ierarhii informale. În lipsa unui sprijin din partea autorităţilor centrale pentru combaterea fenomenului, ele aleg să facă închisoarea să funcţioneze doar încercând să menţină un ordin de faţadă şi să evite scandalurile (revolte, greve ale foamei, automutilări colective şi decese violente), chiar dacă acest lucru se realizează printr-o cooperare cu liderii informali (...). (...) 23. (...) CPT a constatat, în numeroase vizite, că în sistemele penitenciare în care există o ierarhie informală, casta noului venit (sau cea în care este probabil să fie În general, este mai important decât cazierul judiciar, profilul psihologic, nivelul de dependenţă sau situaţia socio-economică. Căutând să prevină conflictele şi cunoscând regula neoficială de non-mixitate, în special interdicţia de a interacţiona cu deţinuţii castei inferioare, administrarea unei închisori ia în considerare, în primul rând, locul persoanei deţinute în ierarhia informală, şi apoi numai, dacă este posibil, alţi factori. (...) 27. De asemenea, CPT a constatat adesea că conducerea şi personalul închisorilor vizitate aveau tendinţa de a delega o parte din autoritatea lor unui număr restrâns de deţinuţi care ocupă cel mai înalt rang de ierarhie informală (...) recunoscând în acelaşi timp că lipsa de personal are un impact major asupra gestionării închisorilor, CPT a exprimat în repetate rânduri că este inadmisibil orice abandonare parţială a responsabilităţilor în materie de menţinere a ordinii şi securităţii, o competenţă care revine exclusiv personalului de supraveghere. Acest lucru îi expune pe cei mai slabi la riscul de a fi exploataţi de către colegii lor de celulă. Acest lucru este, de asemenea, contrar regulii 62 din Normele penitenciarelor europene, conform căreia niciun deţinut nu poate ocupa în închisoare un loc de muncă sau un post care îi conferă competenţe disciplinare. 28. În plus, în opinia CPT, colaborarea tacită dintre echipele de conducere și liderii informali are efecte grave asupra întregului sistem de justiție penală. În mod obişnuit, astfel de aranjamente sunt menite să submineze respectul faţă de cei deţinuţi pentru administraţie. Faptul că închisorile subechipate se bazează pe ierarhia informală are ca rezultat discriminarea şi dezumanizarea persoanelor din casta inferioară, precum şi banalizarea violenţei între deţinuţi mai ales sub formă de pedepse pentru încălcarea normelor ierarhiei informale. (...) 32. După decenii de vizite de inspecţie în închisori, CPT constată că puterea şi influenţa ierarhiei informale scad treptat. În timpul interviurilor, din ce în ce mai multe persoane deţinute, cele trei caste susţin că regulile ierarhiei informale se schimbă şi devin tot mai neclare, că presiunea de a le respecta devine mai puţin intensă şi că, chiar dacă o încălcare a acestor reguli duce uneori la o pedeapsă fizică, aceasta este, se spune, mai puţin crudă decât o fiică. (...) 34. Cu toate acestea, influenţa negativă a ierarhiei informale, deşi în sens invers, este încă prezentă în fiecare zi pentru persoanele deţinute şi pentru membrii personalului, în forme care, pentru unele, ar putea fi considerate ca reprezentând o încălcare continuă a articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Prin urmare, CPT încurajează cu fermitate autorităţile naţionale din ţările în cauză să profite de situaţia actuală şi să aloce toate resursele disponibile pentru eradicarea completă a ierarhiei informale în sistemul lor penitenciar. 35. În opinia Comitetului, un fenomen atât de tentacular, care impregnează aproape toate domeniile sistemelor penitenciare în cauză de zeci de ani, nu poate fi controlat decât în cadrul unei abordări globale, de preferinţă sub forma unei strategii naţionale axate pe crearea unui sistem naţional modern de ări în conformitate cu standardele şi valorile Consiliului Europei. Această strategie, însoțită de un calendar de punere în aplicare, ar trebui să includă o serie de măsuri în mai multe domenii de bază, inclusiv următoarele: (...) personal Personalul trebuie să fie suficient (inclusiv pe timp de noapte) pentru ca personalul să poată monitoriza în mod corespunzător persoanele aflate în detenție și să se sprijine reciproc în mod eficient în exercitarea funcțiilor lor; mai mult, prin formare și prin supraveghere adecvată, securitatea dinamică în închisori; mai puțin să se asigure că programele de formare inițială și continuă a personalului, în toate rândurile, abordează problema ierarhiei informale și cea a gestionării violenței între persoanele deținute. Personalul penitenciar trebuie să acorde o atenție deosebită semnelor de dificultate și bine instruite pentru a interveni în mod hotărât și eficient, într-un stadiu cât mai timpuriu posibil. Acesta trebuie, de asemenea, să primească sprijinul de care are nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile în mod profesional; mai mult decât atât, trebuie să se asigure că conducerea instituţiilor de corecţie este vigilentă în ceea ce priveşte o posibilă coluziune între personal şi şefii informali; mai întâi trebuie să informeze periodic personalul penitenciar că orice agent care tolerează, încurajează sau complic la sancţiuni impuse persoanelor deţinute de alţi deţinuţi sau de orice altă formă de violenţă sau instigare a persoanelor deţinute faţă de alţii va trebui să răspundă în faţa justiţiei. Admiterea în închisoare mai întâi trebuie să instituie un sistem de evaluare completă a riscurilor și a nevoilor tuturor celor care sunt admiși în închisoare. Această evaluare ar trebui să țină seama, printre altele, de profilul penal al persoanei, de vulnerabilitatea psihologică, de posibilele dependențe și de situația socioeconomică a acesteia; În acest context, ar putea fi avută în vedere în special de către unităţile sau cartierele existente la primirea acestor persoane deţinute; mai degrabă decât să se acorde atenţie clasificării persoanei într-o anumită categorie şi atribuirii acesteia, pentru a se asigura că aceasta nu este expusă altor deţinuţi care ar putea să-i facă rău (luând în considerare în mod corespunzător riscul pe care unii deţinuţi îl pot reprezenta pentru co-deţinuţii lor prin încurajarea şi impunerea unei ierarhii informale între deţinuţi). Acasă a diferitelor grupuri de persoane aflate în afara zonei de detenţie mai multe persoane care sunt expuse unui risc deosebit de violenţă, cum ar fi persoanele acuzate sau condamnate pentru infracţiuni cu caracter sexual, persoanele LGBTQI+ şi persoanele cu probleme de sănătate mintală. Printre acestea se numără, în cazul în care solicită acest lucru, plasarea persoanelor interesate în unități de viață separate (înființate în acest scop), asigurarea unor condiții materiale adecvate și a unui regim de motivare și asigurarea unei supravegheri adecvate din partea personalului , -- crearea de unități sau sectoare separate pentru persoanele deținute care nu doresc (sau mai mult) să fie implicate în ierarhia informală ; instituirea unor condiții materiale și a unor regimuri adecvate (sau de calitate superioară) care recompensează comportamentele prosociale și cooperatiste. Şefi ai ierarhiei informale mai întâi să pună capăt practicii care constă în delegarea autorităţii persoanelor deţinute cu rang înalt în ierarhia informală şi în funcţionarea sa pentru menţinerea ordinii în cadrul populaţiei generale; acest lucru ar putea necesita o evaluare riguroasă a riscurilor şi nevoilor individuale şi ţinând cont de garanţiile prevăzute; În acest context, personalului penitenciar trebuie să li se reamintească că orice agent care facilitează astfel de contacte va fi sancționat. Violențe între persoane vizate mai întâi să reexamineze strategiile de prevenire a violenței în închisoare și să ia, printre altele, următoarele măsuri: adoptarea unei politici cuprinzătoare de combatere a abuzurilor, evaluări periodice și sistematice ale riscurilor legate de locul de muncă și de locul de muncă al persoanelor deținute, formarea personalului de intervenție în culpă pentru a identifica orice risc de violență între deținuți și pentru a raporta conducerii, monitorizarea periodică a camerelor de supraveghere și asigurarea bunei funcționări a acestora; mai multe progrese în ceea ce privește înregistrarea, semnalarea și anchetarea presupuselor acte de violență între persoane deținute. Relaţiile pozitive dintre personal şi persoanele deţinute, bazate pe noţiunile de securitate şi protecţie dinamică, constituie un factor decisiv în acest context; aceste relaţii pot ajuta victimele sau martorii să depăşească reticenţa pe care aceste persoane o au în general de a denunţa autorii violenţei între persoane deţinute ; Reintegrarea mai multor persoane deţinute care se confruntă cu probleme legate de consumul de droguri • consolidarea elaborării planurilor individuale de execuţie a pedepsei, dezvoltarea posibilităţilor de muncă şi de educaţie şi încurajarea persoanelor deţinute să participe mai activ la reintegrarea lor în societate prin recompensarea acestora şi propunerea unor regimuri axate pe progres şi satisfacţie. □ Celelalte documente 34. Studiul de referință al subculturii infracționale în închisorile Republicii Moldova, realizat în cadrul proiectului Consiliului de lapeurmă Europa, care sprijină reformele justiției penale în Republica Moldova, publicat în martie 2018, prezintă următoarele în pasajele sale relevante în acest caz [traducerea grefei]: □ Rezumatul studiului Rapoartele anterioare ale CPT au evidențiat legătura dintre ierarhiile informale din închisorile din Moldova și violența și abuzul între deținuți. Aceste ierarhii informale sunt adesea denumite subcultura infracţională. Acest studiu se bazează pe o anchetă reprezentativă a persoanelor deținute și a agenților, pe interviuri, grupuri de discuții și pe o analiză documentară pentru a analiza prevalența acestei subculturi și pentru a examina legăturile sale exacte cu violența și victimizarea din închisoare. Se pare că subcultura criminală există în toate închisorile din Moldova, în grade diferite, dar este mult mai puţin răspândită în instituţiile de femei. În întregul sistem penitenciar, în special în instituțiile pentru bărbați adulți, subcultura este impusă de structuri centralizate. Grupurile mici de lideri dintre deţinuţi impun reguli informale şi impun sancţiuni celor care le încalcă. Raportul arată că, acolo unde această poziţie de dominaţie este mai prezentă, deţinuţii şi personalul se simt mai puţin în siguranţă, întreţin relaţii mai puţin bune şi evoluează într-un mediu penitenciar mai puţin favorabil. În contextul subculturii, liderii dintre deţinuţi generează şi conduc violenţa în închisori. Faptul că administraţiile penitenciare nu furnizează suficiente bunuri materiale şi nu oferă suficiente condiţii de siguranţă generează relaţii de dependenţă între deţinuţi. Aceste deficienţe sunt acoperite de structuri informale. Această dependenţă este exploatată de cei care ocupă un rang superior într-un sistem de caste. Deţinuţii cu statut superior extorcă bani şi servicii pentru deţinuţii cu statut inferior. Cazurile de extorcare de acest tip par să fie generalizate și coordonate. Cu toate acestea, datele de investigaţie sugerează că această situaţie nu este uniformă şi că este mai răspândită în unele închisori decât în altele, în special în instituţiile închise pentru bărbaţi adulţi. Personalul tolerează această subcultură şi exploatează activ pentru a menţine ordinea. S-a raportat, de asemenea, că personalul ar putea beneficia de extorcarea organizată a deținuților de caste inferioare. Raportul formulează o serie de recomandări pentru combaterea subculturii criminale, cum ar fi restructurarea spaţiilor şi circulaţia persoanelor deţinute, creşterea numărului de angajaţi şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre deţinuţi şi personal, crearea unor programe de stimulare pozitive destinate să determine persoanele deţinute să renunţe la sub-cultură, o muncă privind responsabilităţile, în conformitate cu legea, legate de dreptul deţinutului şi dezvoltarea unei abordări proactive şi cuprinzătoare în materie de securitate. (...) 1.3 Subcultura criminală : definiţii (...) termenul "subcultură criminală" se referă la un fenomen specific contextelor sovietice şi post-sovietice care îşi găseşte originea în epoca gulagului stalinian. Într - o perioadă în care sistemul penitenciar sovietic cunoştea o reînnoire puternică şi în care erau create lagărele Colectiviste, o fraternitate de criminali profesionişti domina. Aceşti indivizi au fost şi sunt întotdeauna numite v v zakone [expresia rusă], termen care poate fi redat în [França] prin expresie În perioada sovietică, statutul de "cuţit" în lege, odată dobândit, îl însoţea pe cel din tabără în tabără, atribuindu - i anumite privilegii, dar şi obligaţii faţă de ceilalţi membri ai frăţiei. Fraternitatea v zakone a fost construită pe o lume criminală structurată conform ierarhiilor de statut şi ordinelor normative informale care, împreună, formau ceea ce se numea "vorovskoi mir" sau "lumea hoţilor." Alte categorii informale de deţinuţi, subordonaţi de "vory" şi-au executat ordinele, în special prin extorcarea resurselor destinate uzului în mod colectiv (adică obchchak ") şi prin reglementarea comportamentelor şi a conflictelor între deţinuţi. (...) Multe dintre caracteristicile lumii hoţilor sunt prezente în închisorile din fosta Uniune Sovietică, iar Republica Moldova nu pare să facă excepţie. (...) 3.4 Distribuirea violenţei în funcţie de statut (...) Sistemul de caste este cheia mecanismului de distribuţie a violenţei. În plus, în cadrul închisorilor există o serie de categorii informale de deţinuţi, susţinute de un cod penitenciar care permite anumitor categorii de deţinuţi să abuzeze de alţii. Violenţa se întinde în toată ierarhia pentru a se îndrepta către grupurile situate la cea mai joasă scară mai mică decât ceilalţi deţinuţi. În acest sistem, pedepsele nu trebuie să ia forma violenţei directe; în locul lor, o În aceste circumstanţe, deveni un mai mult de neatins mai multă nesiguranţă, astfel încât riscul de victimizare devine de zi cu zi. Riscul permanent pentru deţinuţi de a fi transferaţi la categoriile inferioare ale ierarhiei permite castelor superioare să creeze relaţii de dependenţă care stau la baza prădării şi violenţei. În plus, sistemul de caste este direct legat de violenţă în mai multe moduri: actul de retrogradare în sine poate implica violenţă, inclusiv violenţă sexuală şi viol. (...) Una dintre dificultăţile cu care se confruntă categoria "de neatins" este faptul că normele privind interdicţiile înscrise în Codul penitenciarului se înmulţesc şi devin mai ambigue pe măsură ce un deţinut coboară în ierarhie, ceea ce duce la creşterea numărului de oportunităţi de abuz sau de abuz. Astfel, cei care nu pot fi atingeţi trebuie să respecte o serie de reguli specifice pe care nu le pot încălca. De exemplu : - ei trebuie să folosească propriile ustensile, în special la sala de mese; - ei trebuie să cedeze trecerea la deţinuţii altor categorii atunci când se plimbă pe coridoare; - ei trebuie să meargă de-a lungul zidurilor şi să nu traverseze spaţiile deschise; - ei nu trebuie să se uite la deţinuţii altor categorii în ochi; - ei nu trebuie să ofere sau să strângă mâna deţinuţilor din alte categorii. Pe lângă umilinţa rituală şi violenţa simbolică pe care o suportă, deţinuţilor care aparţin acestui grup li se pot aplica pedepse corporale în cazul încălcării acestor reguli. În timpul vizitelor efectuate în cadrul misiunii de anchetă, s-a constatat în mod clar că retrogradarea la acest nivel nu a fost un fenomen rar. În închisoarea D, de exemplu, din aproximativ 600 de deţinuţi, 100 erau consideraţi ca fiind de neatins. Un deţinut din închisoarea B care a fost declarat de neatins Dacă nu o faci, vei fi învins. În opinia sa, membrii grupului "de neatins" aplică şi ei regulile impuse de conducătorii deţinuţilor, chiar dacă acest lucru pare să fie în detrimentul propriilor interese. Motivul este că deciziile cu privire la locul fiecăruia în ierarhie nu sunt definitive; dacă respectă regulile şi plăteşte, o persoană de neatins poate intra în ierarhie. mai mult de 35 de persoane. Normele UE privind penitenciarele din 2006, adoptate de Comitetul miniştrilor Consiliului Europei la 11 ianuarie 2006 şi revizuite şi modificate de Comitetul miniştrilor Consiliului Europei la 1 iulie 2020 (recomandarea Rec.2006)2-rev), consacră în special principiile fundamentale şi normele următoare: Restricțiile impuse persoanelor private de libertate trebuie reduse la strictul necesar și trebuie să fie proporționale cu obiectivele legitime pentru care au fost impuse. (...) 5. Viaţa în închisoare este aliniată cât mai strâns posibil cu aspectele pozitive ale vieţii în afara închisorii. Fiecare detenţie este gestionată astfel încât să faciliteze reintegrarea în societatea liberă a persoanelor private de libertate. (...) Domeniul de aplicare (...) 13. Aceste norme trebuie aplicate cu imparţialitate, fără discriminare, în special pe motive de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de orice altă natură, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. Munca 26.1 Munca în închisoare trebuie considerată un element pozitiv al regimului penitenciar şi în nici un caz o pedeapsă. A doua oară, organizaţia şi metodele de lucru din închisori trebuie să se apropie cât mai mult de cele care reglementează o muncă similară în afara închisorii, pentru a - i pregăti pe deţinuţi pentru condiţiile normale ale vieţii profesionale. (...) 26.15 Numărul zilnic şi săptămânal maxim de ore de muncă ale deţinuţilor trebuie stabilit în conformitate cu reglementările sau cu practicile locale privind ocuparea forţei de muncă a lucrătorilor liberi. (...) 105.3 Când deţinuţii condamnaţi sunt supuşi unei obligaţii de muncă, condiţiile de muncă trebuie să fie conforme cu normele şi controalele aplicate în exterior. A se vedea nota de subsol 1. Curtea ia notă de faptul că reclamantului i s-a solicitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și la temeinicia cererii, precum și la pretențiile sale cu privire la satisfacția echitabilă, dar că scrisoarea grefei care i-a fost adresată în acest scop a rămas fără răspuns. 37. Curtea amintește că, în aplicarea articolului 37 alineatul (1) din convenție, are competența de a elimina o cerere din rol în caz de pierdere a interesului din partea unui solicitant, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului se opune. Această dispoziție este redactată după cum urmează în pasajele sale relevante în speță: În orice moment al procedurii, Curtea poate decide să şteargă o cerere din rol în cazul în care circumstanţele permit să se ajungă la concluzia (a) că reclamantul nu intenţionează să o menţină; (...) Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi a protocoalelor sale impun acest lucru. mai puţin de 38. Curtea reiterează că noţiunea de "respectare a drepturilor omului" îi solicită să ia în considerare nu numai situaţia individuală a reclamantului, ci şi situaţia la o scară mai largă, mai ales atunci când ar putea exista probleme sistemice sau structurale ( Petrescu c. Portugalia, nr. 23190/17, § 62, 3 decembrie 2019 și cauzele menționate în acesta). 39. În speță, Curtea consideră că sunt în joc întrebări importante, în special cele ale obligațiilor pozitive ale statului în materie de combatere a fenomenului ierarhic informal în închisorile moldovenești și a violenței dintre deținuți care rezultă din acesta. 40. Curtea observă, de asemenea, că, așa cum arată rapoartele internaționale în acest domeniu (punctele 30 și 34 de mai sus), acest fenomen este prezent în toate instituțiile penitenciare din Moldova, în special în locurile de detenție pentru bărbații adulți și că este evident că există o problemă structurală a sistemului penitenciar din Republica Moldova. Prin urmare, Comisia consideră că impactul prezentei cauze este atât de mare încât depășește situația individuală a reclamantului. 41. Având în vedere cele de mai sus și indiferent de răspunsul la întrebarea dacă reclamantul dorește sau nu să-și mențină cererea, Curtea consideră că Õ în orice caz, circumstanțele referitoare la respectarea drepturilor omului garantate prin convenție, iar protocoalele sale impun ca aceasta să fie examinată în continuare în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine din convenție. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIA CU ARTICOLUL 14 DIN CONVENȚIA 42. Invocând art. 14 din Convenţie, reclamantul declară că a suferit în închisoare discriminări, umilinţe şi interdicţii ca urmare a apartenenţei sale la casta de parias. 43. Stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei (Radomilja și alții c. Croația [GC], nos 37685/10 și 22768/12, § 114 și 126, 20 martie 2018), Curtea consideră că acest aspect necesită o examinare sub aspectul articolului 3 din Convenție (S.P. și alte c. Rusia, nr. 366463/11 și 10 altele, § 65, 2 mai 2023 și D c. Letonia, nr. 76680/17, § 30 și 58, 11 ianuarie 2024). 44. Obligaţia autorităţilor de a preveni violenţa cu caracter discriminatoriu din partea particularilor şi de a investiga existenţa unui eventual motiv de discriminare în spatele unui act de violenţă constituie un aspect al obligaţiilor pozitive care decurg pentru ei din art. 3 din Convenţie, dar, în acelaşi timp, această obligaţie poate fi considerată ca făcând parte din responsabilităţile care revin autorităţilor în temeiul art. 14 din Convenţie, care urmăreşte să garanteze valorile fundamentale protejate prin art. 3 din Convenţie fără discriminare. Având în vedere interacţiunea dintre aceste dispoziţii în contextul violenţei motivate de discriminare, aspecte precum cele ridicate în prezenta cauză pot fi examinate numai din perspectiva articolului 3 din Convenţie, fără a se pune nici o întrebare separată în temeiul articolului 14 din Convenţie, sau pot necesita o examinare simultană a celor două articole. Aceasta este o chestiune care trebuie să fie soluționată de la caz la caz, în funcție de faptele și natura afirmațiilor formulate (M.C. şi A.C. România, nr. 12060/12, § 105, 12 aprilie 2016 și Škorjanec c. Croația, nr. 25536/14, § 37, 28 martie 2017 (extracturi)). 45. Curtea reaminteşte, de asemenea, că un mai este caracterizat încă de faptele pe care le denunţă (Radomilja şi altele, menţionate anterior, § 115 şi jurisprudenţa menţionată în aceasta). 46. În speță, Comisia observă că principalul element subliniat de solicitant este discriminarea pe care ar fi suferit-o în detenție. Având în vedere acuzaţiile de la mai sus care constau în a spune că tratamentul pe care l-a făcut a fost cauzat de apartenenţa sa la maică-sa inferioară ierarhiei informale dintre deţinuţi şi că autorităţile nu au luat în considerare acest lucru, Curtea consideră că modalitatea cea mai adecvată de a proceda este aceea de a supune partea reclamantă la o examinare pe teren a articolului 3 din Convenţia combinată cu art. 14. Aceste dispoziţii sunt astfel formulate: Art. 3 nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. □ art. 14 □ Drepturile şi libertăţile recunoscute în (...) Convenţia trebuie să fie asigurate, fără deosebire, în special pe baza sexului, a rasei, a culorii, a limbii, a religiei, a opiniilor politice sau a altor opinii, a originii naţionale sau sociale, a unei minorităţi naţionale, a averii, a naşterii sau a oricărei alte situaţii. □ Cu privire la admisibilitate Pe o excepţie de la o neobosire a căilor de atac interne 47 . Guvernul susţine că reclamantul a înaintat o cerere, dintre care o parte din acuzaţii nu au fost examinate la nivel naţional. CESE susține că afirmațiile în cauză nu sunt incluse în plângerile din 2 februarie și 24 martie 2017, pe care reclamantul le-a sesizat autorităților naționale. Acesta subliniază, de asemenea, că reclamantul nu și-a exprimat dorința de a continua procedura privind aceste plângeri și nici de a contesta decizia Departamentului pentru instituțiile penitenciare din cadrul Ministerului Justiției din 18 mai 2017 (punctul 26 de mai sus). 48. În ceea ce privește procedura în fața Consiliului pentru egalitate, guvernul susține că reclamantul și-a exprimat doar plângerea cu privire la refuzul administrației închisorii nr. 9 din Pruncul de a-i oferi un loc de muncă remunerat și că nu a depus niciodată o plângere în fața Consiliului împotriva unui anumit individ pe care l-ar fi acuzat de a fi responsabil de tratamentul pe care a afirmat că îl suportă în detenție ca urmare a apartenenței sale la casta pariaților. Guvernul precizează că, în conformitate cu legea, Consiliul pentru egalitate este competent să examineze plângerile individuale ale unor persoane care sunt discriminate, că poate emite recomandări în vederea reparării victimelor discriminării și că Õ în prezența unor elemente de natură să demonstreze existența unei amenzi sau a unei infracțiuni, acesta poate transmite cauza autorităților de urmărire penală competente. 49. Curtea reaminteşte doar în termenii articolului 35 alineatul (1) din Convenţie, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, care trebuie să fie atât legate de încălcările incriminate, disponibile cât şi adecvate. Comisia reamintește, de asemenea, că este de competența guvernului excitant al neobosirii să convingă Curtea că acțiunea era efectivă și disponibilă atât în teorie, cât și în practică la momentul faptelor, adică era accesibilă, era de natură să îi ofere reclamantului redobândirea obiecțiilor sale și prezenta perspective rezonabile de succes (a se vedea, de exemplu, Molla Sali c. Grecia [GC], nr. 20452/14, § 89, 19 decembrie 2018). 50. În cazul de față, Curtea constată că, astfel cum s-a constatat deja (punctul 40 de mai sus), persoana care a formulat cererea are efecte degradante asupra ierarhiei informale a deținuților cu privire la o problemă structurală. 51. În cazul S.P. și alte c. Rusia (citată la punctul 104), care se referea la aceeași disfuncție sistemică, Curtea a Uniunii Europene este exprimată după cum urmează: Având în vedere natura structurală a problemei, măsurile individuale, cum ar fi deschiderea unei anchete, plasarea temporară a acestora într-un loc sigur, sau transferul într-o altă instituţie nu ar fi rezolvat problema fundamentală care constituie nucleul obiecţiilor reclamanţilor. Chiar și în cazul în care căile de atac împotriva persoanelor care au făcut obiectul unei infracțiuni au condus la investigații adecvate și dacă s-ar fi aplicat sancțiuni în caz de violență sau de tratamente abuzive specifice, acest lucru nu ar fi modificat structurile de putere care stau la baza ierarhiei informale a deținuților sau statutul subaltern al solicitanților în această ierarhie. Un transfer într-o altă instituţie nu ar fi pus capăt stigmatizării legate de eticheta de parias pe care solicitanţii erau obligaţi să o poarte atâta timp cât se aflau în unităţi reglementate de un cod de conduită informal. În mod similar, posibilitatea de a plasa într-un loc sigur este, în conformitate cu dreptul intern, o măsură temporară (...) De asemenea, Comisia a afirmat că, în ceea ce privește acest tip de afaceri, autoritățile naționale trebuie să dispună de mecanisme efective care să permită îmbunătățirea situației individuale a reclamanților și care să se afle într-un plan de acțiune menit să abordeze problema într-un mod global (ibidem, § 102 și 107). 52. Curtea consideră că considerațiile enunțate la alineatul anterior sunt, de asemenea, de natură să se aplice în prezenta cauză. 53. Aceasta arată că, în plângerile sale, reclamantul a indicat în mod constant că mai mult decât paria, dar că acest element nu pare să fi fost luat în considerare de către organismele sesizate (punctele 20-28 de mai sus). În acelaşi timp, Comisia constată că nu există niciun argument satisfăcător care să demonstreze că căile de atac sugerate, şi anume recurs împotriva deciziilor Departamentului de instituţii de judecată al Ministerului Justiţiei sau o plângere adresată Consiliului pentru egalitate, pe de o parte, au fost susceptibile să soluţioneze problema reclamantului privind tratamentele pe care acesta le-a suportat ca urmare a apartenenţei sale la casta pariaşilor şi, pe de altă parte, au avut cea mai mică perspectivă de succes. Comisia consideră, de asemenea, că nu a reuşit să demonstreze ce forme de reparaţie ar fi putut obţine reclamantul din partea unui tribunal sau a oricărei alte autorităţi de stat, în contextul problemei structurale în cauză. Comisia observă, de asemenea, că guvernul nu oferă niciun exemplu de jurisprudență internă în sprijinul tezei sale, nici nu prezintă documente referitoare la un eventual plan de acțiune destinat combaterii problemei la nivel structural (a se vedea, de asemenea, răspunsul guvernului la raportul CPT, menționat la punctul 31 de mai sus). În aceste condiţii, Comisia consideră că nu s-a demonstrat că în speță există căi de atac efective. Prin urmare, ea respinge excepţia de neobosită. Pe o excepţie reţinută dintr-un defect de fond al cererii 54. Guvernul susține, de asemenea, că cererea este în mod clar greșit întemeiată din motive pe care le consideră a fi strâns legate de examinarea sa pe fond, preferând să își expună argumentele în sprijinul acestei excepții în același timp cu cele referitoare la fondul cauzei. 55. Curtea ia act de poziția guvernului și consideră că acesta nu avansează niciun argument de natură să împiedice examinarea pe fond a cererii (comparați cu Mehmet queliftci c. Turcia, nr. 53208/19, § 26, 16 noiembrie 2021). Concluzia 56. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenţie, Curtea declară că acest lucru este admisibil. Pe fundalul Tezei din partea 57. Reclamantul a declarat că a fost supus unui tratament discriminatoriu din momentul în care a fost El susţine că el a fost obligat să respecte regulile de segregare şi să stea departe de deţinuţii altor deţinuţi de la castele, pe care el nu putea să se mişte liber şi trebuia să meargă de-a lungul zidurilor, pe care le primea separat de ceilalţi deţinuţi, pe care îi avea acces nici la sala de sport, nici la spălătorie, nici la biserică, şi că trebuia să efectueze sarcini neremunerate de care erau scutiţi ceilalţi deţinuţi. 58. Guvernul răspunde că, potrivit informațiilor furnizate de autoritățile penitenciare, reclamantul și-a ispăşit pedeapsa în închisorile 15 din Cricova și 9 din Pruncul, unde deținea un regim comun de detenție care îi garanta între orele 6:00 și 22:00 o libertate de mișcare extinsă în afara sectorului de detenție. El susţine că aceste închisori dispun de zone vaste de agrement în aer liber situate în afara sectorului de detenţie, că deţinuţii au acces nelimitat la sala de sport şi la terenul de mini-fotbal, că sunt, de asemenea, libere să frecventeze biblioteca închisorii şi că, cu participarea administraţiei naţionale, ei au posibilitatea de a participa la diferite ceremonii religioase şi la întâlniri cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai societăţii civile. El adaugă că, în acelaşi timp, deţinuţii beneficiază de programe educative, în cadrul cărora pot urma cursuri de formare profesională şi pot participa la activităţi, remunerate sau nu. 59. Guvernul susţine că se poate observa cu uşurinţă în videoclipurile comunicate Curţii că, contrar celor afirmate în aceasta, recurentul nu era limitat în deplasările sale pe teritoriul închisorii, pe care el avea acces liber la sala de mese, primea hrana direct de la fereastra blocului alimentar, avea posibilitatea de a mânca în sala de mese şi nu era supus nici unei restricţii în această privinţă. De aici rezultă că obiecțiunile formulate de solicitant în această privință sunt neîntemeiate. 60. Guvernul consideră, prin urmare, că reclamantul nu a fost niciodată victima neglijenţei, nici nu a fost supus unui tratament care ar putea fi calificat ca fiind inuman sau degradant. Potrivit opiniei sale, persoana respectivă a beneficiat de condiţii de detenţie compatibile cu respectarea demnităţii sale umane, care nu i-au cauzat suferinţe a căror intensitate ar fi depăşit pragul admis în detenţie. Analiza Curţii 61. Curtea amintește că prezentul Õ, al cărui element principal denunțat de solicitant este discriminarea pe care ar fi suferit-o în detenție din cauza apartenenței sale la 62. Pe teren la art. 3 din convenție, o parte din principiile generale care trebuie aplicate în prezenta cauză au fost rezumate în hotărârea S.P. și alte c. Rusia (citată la § 78-80), apoi în hotărârea Dc. Letonia (citată la §§ 37 - 39): (...) art. 3 din Convenţie consacră una dintre valorile fundamentale ale societăţilor democratice. El interzice în termeni absoluţi tortura şi pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante, indiferent de circumstanţele şi comportamentul victimei (a se vedea, printre altele, Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 119, CEDO 2000-IV). 79. În ceea ce privește măsurile privative de libertate, Curtea a subliniat întotdeauna că art. 3 impune statelor contractante o obligație nu numai de a se abține de la relele tratamente, ci și de a lua măsurile preventive necesare pentru a proteja integritatea fizică și psihologică, precum și bunăstarea persoanelor private de libertate (Premininy c. Rusia, nr. 44973/04, § 83, 10 februarie 2011). Statul trebuie să se asigure că orice deţinut este ţinut în condiţii compatibile cu respectarea demnităţii umane, că modalităţile de executare a măsurii nu supune o suferinţă sau o greutate de o intensitate care depăşeşte nivelul inevitabil al suferinţei legate de detenţie şi că, ţinând cont de cerinţele practice ale detenţiei, sănătatea şi bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător (Muršćc. Croația [GC], nr. 7334/13, § 99, 20 octombrie 2016, Ananyev și alții c. Rusia, nr. 42525/07 și 60800/08, § 141, 10 ianuarie 2012). 80. Problema dacă un deţinut aparţine unui grup deosebit de vulnerabil, de exemplu datorită apartenenţei sale la o categorie de deţinuţi expuşi unui risc crescut de abuz, constituie un alt factor relevant în aprecierea Curţii în ceea ce priveşte respectarea de către stat a obligaţiilor care decurg din art. 3 (Stasi c. Franța, nr. 25001/07, § 91, 20 octombrie 2011, privind un deținut homosexual, J.L. Letonia, nr. 23893/06, § 68, 17 aprilie 2012 privind un deținut care a cooperat cu poliția, D.F. Letonia, nr. 11160/07, § 81-84, 29 octombrie 2013 și M.C. Polonia, nr. 23692/09, § 90, 3 martie 2015, ambele referitoare la infractori sexuali, precum și Sizarev c. Ucraina, nr. 17116/04, § 114-115, 17 ianuarie 2013 și Totolici c. România , nr. 265676/10, §§ 48-49, 14 ianuarie 2014, ambele având legătură cu foști ofițeri de poliție). mai mult de un an şi jumătate. Curtea reiterează că acuzaţiile de maltratare în conformitate cu art. 3 din Convenţie trebuie să fie susţinute de elemente de probă corespunzătoare. Pentru a stabili faptele invocate, aceasta utilizează criteriul probei, dincolo de orice dubiu rezonabil, însă o astfel de dovadă poate rezulta dintr-o fâșie de fildeș, sau din prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante (Buyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, § 82, CEDO 2015). Gradul de convingere necesar pentru a ajunge la o concluzie specială și, în această privință, repartizarea sarcinii probei sunt intrinsec legate de specificitatea faptelor, de natura declarației scrise și de dreptul convențional în cauză (El-Masri c. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [GC], nr. 39630/09, § 151, CEDO 2012). Procedura prevăzută de Convenție nu este întotdeauna pregătită pentru o aplicare riguroasă a principiului "incumbit provatio" (proba îi revine celui care declară) ( Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 140, 23 martie 2016). În cazul în care evenimentele în cauză, în totalitate sau în mare parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorități, ca și în cazul persoanelor supuse controlului în custodie, orice prejudiciu survenit în cursul acestei perioade duce la prezumții de fapt puternice. În acest caz, sarcina probei revine guvernului: este responsabilitatea acestuia să furnizeze o explicație satisfăcătoare și convingătoare prin prezentarea de dovezi care să demonstreze fapte care pun sub semnul întrebării relatarea victimei (Buyid, citată anterior, punctul 83). 64. Curtea amintește, de asemenea, că, potrivit jurisprudenței sale stabilite, discriminarea constă în a trata în mod diferit, cu excepția cazului în care există o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane plasate în situații comparabile. Cu toate acestea, art. 14 din Convenţia n Curtea a recunoscut, de asemenea, că o politică sau o măsură generală care au avut efecte prejudiciabile disproporționate asupra unui grup de persoane ar putea fi considerată discriminatorii, chiar dacă acestea nu vizau în mod specific acest grup și nu aveau o natură discriminatorie și că o discriminare potențial contrară convenției ar putea rezulta dintr-o situație de fapt (D.H. și alte c. Republica Cehă [GC], nr. 57325/00, § 175, CEDO 2007-IV, și cauzele menționate în aceasta. Atunci când un solicitant a stabilit existența unei diferențe de tratament, este de datoria guvernului să demonstreze că această diferență de tratament era justificată. În ceea ce privește mijloacele de probă care ar putea constitui un astfel de început de probă și, prin urmare, să transfere sarcina probei către statul pârât, Curtea reiterează că, în cadrul procedurii în fața sa, nu există niciun obstacol procedural în calea admisibilității elementelor de probă sau a formulelor predefinite aplicabile evaluării lor (ibidem, §§ 177-178). 65. În plus, Curtea a avut deja posibilitatea de a aplica garanțiile prevăzute la art. 14 din Convenție solicitanților de violență care au fost victime ale apartenenței lor la un anumit grup și care sunt direct imputabile autorităților publice sau persoanelor private (a se vedea, de exemplu, pentru acte de violență motivate: de sex al victimei, Opuzc. Turcia, nr. 33401/02, § 191 și 200, CEDO 2009 și Y și alții c. Bulgaria, nr. 9077/18, § 122, 22 martie 2022; prin origine etnică, Škorjanec, citată anterior, § 52-57; prin religie, membri ai Congregaţiei Martorilor lui Iehova din Gldani și alții c. Georgia, nr. 71156/01, § 139-141, 3 mai 2007 și Milanović c. Serbia, nr. 44614/07, § § 96-97, 14 decembrie 2010; sau prin orientarea sexuală, M.C. şi A.C. România, citată anterior, punctul 113. (a) Stabilirea faptelor 66. În speță, Curtea constată că guvernul contestă faptul că reclamantul a fost supus unor restricții în timpul detenției sale. Cu toate acestea, Comisia constată că nu contestă nici lacuna reclamantului potrivit căreia acesta făcea parte din 67. Curtea subliniază mai întâi că existenţa unei ierarhii informale a deţinuţilor în închisorile moldoveneşti este un fapt cunoscut, evidenţiat, de exemplu, de CPT şi de un studiu efectuat pe această temă (punctele 30, 33 şi 34 de mai sus) şi că, după toate probabilităţile, această practică exista în perioada de detenţie a r